N-am prea facut placinte cu branza la viata mea si n-am idee de ce, ca n-as spune ca nu ne plac. Asa ca atunci cand am vazut postul lui Cristi Roman despre placinta dobrogeana executata expert de mama soacra, m-am avantat s-o incerc.Si-aici trebuie sa povestesc o amintire care si ea a contribuit la hotararea mea.
Acum cativa/mai multi ani, intr-una din vizitele in Romania, am fost pentru cateva zile la 2 Mai si am stat la o gazda extraordinara. Genul de femeie care zumzaie toata ziua, tot timpul ocupata cu ceva. O gospodarie mica si simpla dar tinuta dupa canoane mai curand ardelenesti decat cele mai relaxate de pe malul marii Negre. In pretul cazarii era inclusa si masa de pranz - pentru care in mod normal eu una nu m-as deranja sa parasesc nisipul cald. Dar s-a intamplat ca prima sau a doua zi acolo sa trebuiasca sa trecem pe-"acasa" pentru oaresce motive si am cedat indemnului gazdei sa mancam ceva; si uite cum am hotarat ca pranzul ei nu era ceva de care sa te lipsesti. Absolut tot ce-a gatit a fost superb, iar faptul ca mancam afara sub o bolta de vitza de vie, la o masa de lemn neslefuita si nelacuita probabil ca a adaugat placerii. Fapt e ca intr-o zi ne-a pregatit shuberek - gogosi umplute cu branza, aproape ca langosi, dar nu chiar. I-am cerut reteta si mi-a dat-o cu multa bunavointa, dar oricat am insistat n-am reusit sa scot de la ea mai mult de "cateva maini de faina", "cam juma' de kil de branza" etc.
Stiu cum e cand faci o reteta de-atatea ori incat nu mai masori, ba chiar poti sa o faci in timp ce dormi. Dar parerea mea e ca, daca la o mancare mai poti sa mergi dupa ochiometru, la produse de patiserie si mai ales aluaturi cu drojdie, bucatarisitul e un pic mai stiintific. Deci pentru care, reteta de shuberek scrisa pe un colt de hartie (si care pe verso are o reteta de poale-n brau la fel de criptica, de aceeasi autoare), zace in dosarul meu cu retete fara sa fi fost vreodata incercata.
Si uite-asa, am incalecat pe-o sa si m-am apucat sa fac reteta de placinta dobrogeana, care pare un pic mai explicativa. Si aici voi scrie comentariile mele, reteta fiind de gasit la link-ul de mai sus.
Aluatul: citita, reteta mi s-a parut super-simpla. Cand m-am apucat de treaba, am gandit "cam seamana cu aluatul de paine sau pizza". Dar tot simplu si desi am adaugat inca o lingura de ulei si vreo 2 de apa la 450g de faina, s-a lucrat foarte usor si am putut sa-l intind extrem de subtire (lucru esential). Dar as mai adauga ca la intins as unge facaletul si masa cu ulei, si nu cu faina - pentru ca parerea mea e ca faina adauga impresiei de paine. Am folosit drojdie uscata si aici am mers dupa instinct si-am pus jumatate de pliculet (ce e aia "a 6-a parte dintr-un cubulet de drojdie" cand eu habar n-am cat are cubuletul ala? eh, juma' de pliculet e razbunarea mea :)) )
Am lasat aluatul la odihnit vreo 30 de minute, ca asa stiu eu ca trebuie cand folosesti drojdie (well, ar fi trebuit o ora, dar deh).
Umplutura: abia cand m-am apucat de ea am realizat ca 6 oua la 500g de branza suna bine (ouale in patiserie fac orice mai bun. Si untul.) dar problematic. Am pus 5 oua pentru ca erau extra-large si am zis ca gainile de Tulcea n-or fi hranite cu hormoni ca ale noastre, si mi-a rezultat o supa de branza. "Nu-i bai, se coaguleaza la cuptor" - am gandit (si-am avut dreptate). Mai problematica partea cu impaturitul, dar sunt fata descurcareata: am comis treaba direct in tava, ca aluatul sa se lafaie in supa aia de branza pe toate partile (vezi poza 1 de mai jos). A, si bineinteles ca nu m-am abtinut sa nu pun stafide si coaja de la o lamaie.
"Cuptor la foc mediu-maricel" l-am aproximat eu la 350F si probabil am avut dreptate, daca judecam dupa poza 2. Iaurtul meu a fost un pic mai gros decat cel romanesc, cred (organic de la Stonyfield Farm, pe care il recomand cu multa pasiune), dar n-a fost problema (poza 3).
Dupa 10 minute in cuptor, iaurtul era la fel de crud. Am dat cuptorul mai mare si dupa inca 10 minute incepuse sa se arda pe ici si colo. Si la taiere am remarcat ca pe fundul placintei se formase o crusta care mai avea 2 minute pana la casant. No problem insa, am salvat-o la timp.
Trebuie sa mentionez ca am avut dreptate despre aluat: e aluat de paine, si daca nu este intins extrem de subtire, mai bine-l faci pizza bianca. Chiar si intins subtire, in locurile unde se multiplica prin incretire, are textura de paine.
Buna? Foarte buna, mai ales calda. Buna si a 2-a zi, chiar si a 3-a. Dar, cu scuze mamei soacra ca i-am macelarit reteta, e paine cu branza: n-are ce sa fie rau, nu? :))
Mai am juma' de tava, ceea ce ma duce cu gandul ca daca va exista o data viitoare, va trebui sa fie o ocazie cu multe guri la masa.
Acum, daca are cineva o reteta de placinta cu branza de-aia gen prajitura, as aprecia mult. Cred ca stiu pe cineva... ia sa ne interesam :)
9 comentarii:
Mmmmmmmmm, shuberekul ala ma atragea in fiecare an la Mangalia-Sud, pana prin '80 cand au daramat casele vechi ale tatarilor din centru si au construit blocuri.
de cand l-a scris, ma uit si eu cu o usoara invidie la reusita din fotoreteta lui Cristi papabun si am ajuns la urmatoarea concluzie:
-a sasea parte dintr-un cub de drojdie(pe care aici scrie expres ca e pentru 1/2 kg faina) si graba de a-l baga in cuptor tin aluatul in faza de sminteala si nu se infoaie...
-n-am tava rotunda
-n-am mana de soacra...
dar nu ma las, sunt fan de chestii coapte cu branza sarata, inclusiv placinta greceasca, care se face cu foetaj. o sa o fac chiar daca am o usoara jena in a lucra cu aluaturi cu drojdie(hehe, primul aluat de asta l-am facut dupa ce am vazut la tine rulourile cu scortisoara, ai vazut ce infoiate mi-au iesit)
asta-i un tip de leapsa)(nerostita) care-mi place mult :D
@Dana - shuberek-ul merita o excursie, oriunde ar fi :D
Miju, tava rotunda n-am nici eu. Mana de soacra lipseste :))
Hai ca astept sa-ti vad creatia, ca m-ai dat gata cu rulourile alea :P
Leapsa!
nu stiu cum faci dar tot cand ma apuca poftele de chestii bune de mancat iti citesc nazdravanele retete! si, din foarte pacate, nici nu am cum sa-mi astampar pofta de placinta dobrogeana ca New Yorkul e cam departe. Si Dobrogea la fel...
Cand eram mai mic visam (!) sa merg in Macedonia ca sa manac placinte macedonene pana nu mai pot.. Deh, fiecare cu visele lui neimplinite! :)
Asa, ma bucur ca o lumea intreaga incearca acum reteta :)).
Intr-adevar, cred ca fiecare trebuie sa o faca de 2-3 ori pina cind gaseste cu adevarat micile secrete.
Aici vad ca ai pus foarte mult iaurt, parca asa as zice.
Oricum, vad ca ai mers mai mult pe partea de dulce, ma refer la treaba cu stafidele, etc.
--------------------------
Sa mai vedem deci si alte puneri in practica :) .
De vreo cateva zile dau tarcoale blogului tau din cauza placintei...asta e tortura curata.
PS: Primiti cu leapsa pe verde?
Flavius, m-ai facut sa rad cu visul tau din copilarie :)) asta da semn ca esti gurmand :P
Cristi, nu a fost mult iaurt, dar e foarte gros, cum spuneam. Mi-ar fi placut sa fie un pic mai lichid sa intre mai bine in aluat.
Ionela, o sa vad ce pot sa fac cu leapsa aia desi nu-s prea buna la lepse :)) Placinta... apuca-te de treaba ;) E leapsa mea catre voi.
Buna!:) Blogul tau este plin de bunatati. Am dat de el, cautand reteta pentru prajitura cu visine si am gasit acolo o bunaciune de reteta. Am facut si eu prajiturica dupa reteta ta si a iesit foarte gustoasa. Iti multumesc frumos. Azi am revenit pe-aici, pe la tine si am dat peste placinta cu branza. Iti las si eu o retea de "placinta" cu branza. Este de fapt compozitia de la Pasca, dar fara aluat. Sper sa-ti placa: 1kg branzica dulce (Farmers Cheese-eu alta nu stiu aici in State), 6oua,200gr stafide, vanilie,rosatura de lamiie si portocala, 6 linguri cu zahar si 4 linguri cu gris.
Se bate albusul cu zaharul (6 linguri rase), se adauga galbenusul si vanilia (se bat bine ca la pandispan),se incorporeaza si celelalte ingrediente: brinza, rosatura de lamaie & portocala ,stafidele si grisul si se toarna in tava unsa cu unt si faina.
Se tine la cuptor 45 minute la foc potrvit. Cuptorul se incalzeste cu 15minute inainte
POFTA BUNA!!!!!!!!!!!
Bine-ai venit si multumesc pentru feedback :)
Si inca un multumesc pentru reteta :) suna bine.
Trimiteți un comentariu