E ceva ce-mi sta de mult in ganduri, zilnic. Atat de pervers constant incat trebuie sa notez. NY-ul se schimba. S-a schimbat in rau in ultimii cativa ani, pe nesimtite, pana in ziua cand am realizat cat de mult s-a schimbat.
Nu, nu e de nerecunoscut. E inca acelasi oras, dar cu alte nuante. Si in adevarat spirit uman incerc sa descifrez de ce se intampla degradarea asta.
Acum cateva zile am citit undeva un post-racnet al cuiva care locuieste in Queens, un transplant recent de undeva de pe coasta de vest (postul a fost sters din pacate, se pare ca nu era PC, dar cu diligenta am gasit un reply care l-a copiat si deci atat timp cat asta nu e sters si el, poate fi citit aici. Si da, sunt de acord in mare parte si cu ce spune reply-ul - dar asta doar face situatia mai tragica). Se plange de multe si prima mea reactie a fost de indignare (ca si a multor altora care au citit postul) - pentru ca eu iubesc orasul asta asa cum e, "hey, this is the greatest city in the world". Dar cu multa amaraciune in suflet a trebuit sa recunosc ca majoritatea ofurilor persoanei respective sunt intemeiate, si mai mult: ma deranjeaza si pe mine.
Ce se intampla? Orasul e mai murdar, nu ca n-ar fi fost si pe vremea cand ii gaseam scuza "Oh well, 8 milioane de locuitori + 2 mil. de turisti". Lumea e mai nervoasa, mai trista, mai nesimtita, mai preocupata, mai rasista (da, da, in NY: din ce in ce mai mult aud discutii despre superioritatea indienilor fata de chinezi, a chinezilor fata de spanioli etc. etc - sunt atatea combinatii de te-apuca rasul/plansul). Ignorand datele oficiale ale primariei cum ca rata infractiunilor ramane aceeasi, incepe sa dispara increderea oarba ca sunt safe oriunde, la orice ora. E doar asa, un feeling - dar pe care aleg sa nu-l ignor.
Sa dau vina pe economie? Deja de cativa ani am observat preturile la mancare crescand, salariile scazand sau stagnand (ceea ce e la fel de grav), chiriile devenind uluitor absurde... Si asta poate sa duca la depresia psihica in masa care o observ? Are asta efect asupra comportamentului adolescentilor care-s prima sau a 2-a generatie de emigranti? De ce nu, daca are efect asupra tuturor...
Oricum, irelevant (poate) care-s cauzele. Fapt e ca se intampla si ma nemultumeste profund, ma doare, ma deranjeaza ca un cui in pantof. Nu vreau sa iau urma zecilor de mii care parasesc orasul, cel putin nu inca - in primul rand pentru ca nu vreau sa traiesc in alta parte, pentru multe motive. I love NY, I really, really do. Si ca in orice fucked up relationship, nu pleci pana cand nu devine insuportabil.
Mâncare de urzici
Acum 2 săptămâni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu