Cine ma cunoaste, stie ca nu ma omor cu sandvisuri - dar cateodata sunt cea mai buna optiune - sau pur si simplu sunt prea bune ca sa le ignor. Oricum, nu cred ca mananc mai mult de doua pe luna in cel mai dramatic scenariu.
Si cum luna asta a fost destul de dramatica, s-a intamplat sa mananc 2 sandvisuri, nah - dar nu orice fel. :)
Bahn Mi [banmi] este sandvisul vietnamezilor si este un deliciu deosebit, chiar daca in mare parte pare familiar.
Consta din bagheta frantuzeasca incalzita bref intr-un cuptoras (atat cat sa devina crocanta), manjita pe o parte cu pate de ficat, pe cealalta parte cu un sos de maioneza si sos soia (si zic eu ca mai sunt ceva ingrediente secrete), apoi mezeluri vietnameze (si pun pariu ca nu stiati ca fac si ei un fel de parizer si sunca si altele ca pe la noi - deh, influentele francezilor) pe care ti le alegi tu de pe meniu, fasii de morcov si ridiche daikon (un sort de ridiche alba dulce) marinate (reteta va urma candva curand pentru ca sunt excelente alaturi de o friptura sau un mezel si ingrozitor de usor de facut), un pic de ardei iute (esti intrebat cat de iute il vrei) si un pic de coriandru verde.
Cand musti din el te loveste o simfonie de gusturi care se complementeaza perfect, dar care in parte incearca sa ia prioritate. E sublim.
Cheesesteak-ul este o inventie americana, mai precis philadelphiana. Atribuit ca inventia lui Pat din Philadelphia, in ziua de azi controversat din cauza lui Geno care a deschis pravalie chiar peste drum de Pat. Locuitorii Philadelphiei (si nu numai ei) sunt impartiti in 2 tabere: cei care sunt fani Geno si cei care sunt fani Pat. Noi preferam Geno pentru ca pare mai curat si luminat. La intoarcerea din North Carolina am facut un ocol de vreo ora sa mancam un cheesesteak (hotarare luata la 1:30 a.m. cand pe autostrada nu prea mai gasesti nimic uman comestibil) dar fiind ca ambii sunt deschisi 24 din 24. Deci...
Un cheesesteak este format din paine italiana, fasii de carne de vita sotate pe tabla incinsa cat sa nu mai fie roz, cu ceapa (care se soteaza in liniste pe marginea plitei asa incat atunci cand ii vine randul e inmuiata si translucenta) si branza - din care nu ai decat 3 de ales: cheese-wiz (o branza lichida galben neon inventata tot de americani, care este buna cum numai junk-food poate fi), provolone sau americana (feliile albe care se folosesc de regula la sanvisuri). De la barul in aer liber iti poti lua ardei iuti murati (din cei mici si rotunzi ca un mini-gogosar), mustar si ketchup.
In ciuda simplicitatii aparente, un cheesesteak bun e greu de facut - carnea trebuie sa fie sotata atat cat sa fie la punctul perfect de fragezime, si asta nu e chiar usor de obtinut. Puristii spun ca daca painea nu e italiana, nu e cheesesteak (uhm... Pat si Geno sunt locati la capatul Pietii Italiene - facuta celebra de "Rocky" cu antrenamentele lui), deasemeni ca cheese wiz ar fi singura alegere potrivita pentru ca asa a fost inventat. Oh, well :)
Si daca-ti crapa ochii de foame (sau de pofta, de la caz la caz) cartofi prajiti cu aceeasi "dezgustatoare" cheese-wiz turnata peste ei (bineinteles ca poti sa-i iei si fara branza, dar de ce?)
Nimic mai bun la 3 a.m. cand n-ai mai mancat de vreo 10 ore, nu?
La 500 gr. (2 cani) de morcov si daikon, 75 ml. otet alb (de preferat otet de orez insa) in care se topesc o lingura de sare si 2 de zahar. Se toarna peste morcov, se acopera si se da la frigider 2 ore cel putin. Si atat, nimic mai mult.
