Nathan's Hot Dogs

Pe langa burger ce mancare americana e mai faimoasa decat un hot dog? Iar chintesenta acestuia e Nathan's.
In ziua de azi o franciza intalnita in 41 de state americane si 17 tari, de la infiintarea lui in 1916 pana in 1955 nu a existat decat o singura locatie: Coney Island, Brooklyn, NYC.


Aici pe 4 iulie al fiecarui an se tine concursul pentru stabilirea recordului "cei mai multi hot dogs mancati in 12 minute", concurs care poate pentru mine nu face mai mult decat sa-mi ridice o spranceana dar care de fapt nu duce lipsa nici de concurenti si nici de galerie. Si de dragul triviei, dupa 7 ani in exil castigata de un japonez, Centura de Mustar s-a intors in State dupa ce Ion Castana din California a mancat 66 de bucati in timpul alocat.

Am mancat la Nathan's de-a lungul anilor posibil de 2 ori, dar niciodata in Coney Island. Si daca tot eram acolo, de ce altceva si nu Nathan's? (oh well, as putea gasi vreo 10 motive de ce altceva...)


Meniul mi s-a parut mai divers decat la alte locatii - desi s-ar putea sa gresesc, dupa cum spuneam, nu am prea multa experienta. Dar cum am vazut fructe de mare si cartofi prajiti cu sos de usturoi am zis ca pe langa hot dog merita incercat.

Si deci...


Am luat un chili cheese dog. Si privita poza cu atentie, chiar se vede ca e un hot dog acolo - care a fost OK atat cat s-a simtit de sub mormanul de chili.


Am luat fructe de mare prajite (pe sistem american, date prin aluat) care inseamna un amestec de scoici si creveti acompaniate de o bucata de peste si puse pe un morman de cartofi prajiti. Vine cu lamaie, un mic container de coleslaw (salata de varza omniprezenta in fast-food-urile americane) si unul cu... am uitat ce, probabil ketchup.


Cartofii cu sos de usturoi au ajuns la pescarusi si ce alte pasari erau pe-acolo. Un sos care parea facut din maioneza cu praf de usturoi si verdeata deshidratata. Bleah. Demult zic sa-i invatam pe americani ce-i ala mujdeiul, dar adevarul e ca inafara de praf de usturoi nu prea le place usturoiul in mancare.



Verdictul? Hm... e o franciza cu istorie si n-o sa zic nimic mai rau (nici nu ma asteptam sa am vreo revelatie culinara). Probabil ca doar un hot dog ar fi fost o experienta mai placuta. Plus ca se pare ca nu numai turistii mananca acolo. :))

*Fapt divers:
Exista 2 feluri de hot dog specific NY-ului - cel fiert, care se cheama "dirty water hot dog" si care se gaseste la tonete pe strada, si cel prajit ca cel de la Nathan's. Francizele in principiu il fac prajit.

Secretele NY-lui

Imi cer scuze pentru intreruperea in programul anuntat :)) dar sunt extrem de fericita ca pot sa impartasesc ceva nemaipomenit, extraordinar, super-interesant.

De mult spun oricui vrea sa ma asculte ca pe canalul tv 25, de vreo 2 ani, cu ajutorul primariei orasului, se difuzeaza cateva emisiuni care mie personal imi plac foarte mult. Ei bine, de foarte curand emisiunile astea sunt si online.

Secrets of NY (really, lucruri putin cunoscute despre NY, multe dintre ele fascinante), 9.99 (un mic ghid despre ce poti face in oras intr-o zi si sa te coste sub $10), eat out NY (vizite la restaurante de care se aude mai mult sau mai putin) si cool in your code (fiecare emisiune ia un cod postal si cauta locuri/intamplari interesante), toate sunt de vazut (le-am pus in ordine dupa propria mea placere).
Sper sa le vedeti si sa va placa.

*fiecare episod dureaza aproximativ jumatate de ora.

Bye-Bye Coney Island

Cu o istorie de peste 125 de ani, Coney Island Astroland a inchis portile acum 2 saptamani pentru totdeauna. Exista vorbe despre posibilitatea sa mai deschida vara viitoare pentru inca un sezon de amuzament, dar din cate am inteles sunt slabe sanse. Compania care a cumparat parcul intentioneaza sa construiasca blocuri si parcuri de distractii/recreere moderne - ceea ce nu e un lucru rau deloc.

Dar intotdeauna sacrificam ceva pentru a tine pasul cu vremea - si istoria pe care o are Coney Island e de neinlocuit.


Candva punct turistic atat pentru newyorkeri cat si pentru cei dinafara orasului, Coney Island si-a inceput faima ca statiune: parcuri de amuzament, plaja, jocuri de noroc si curse de cai faceau un program destul de variat. La inceputul secolului XX, extinderea liniei de metrou a adus apogeul faimei pentru Coney Island - care insa e aproape distrus dupa al II-lea razboi mondial. Cumva insa, a reusit sa supravietuiasca pana acum.

Cateva lucruri demne de mentionat:

Plaja este gazda Clubului Ursilor polari - un grup (al carui numar de membri creste de la an la an) care innoata apele Atlanticului in lunile de iarna, traditional insa pe ianuarie 1.


Wonder Wheel are 50 de metri inaltime, 20 de tone, si roteste 144 de locuri din 1920.




Cyclone este nici pe departe cel mai vechi sau cel mai cel, dar e probabil cel mai faimos roller-coaster din lume. Foarte posibil ca nici un alt roller coaster sa fi fost vazut in atatea filme. Are o cadere de 26 de metri la un unghi de 58 de grade, o lungime de 805 metri si prinde o viteza de 96 hm/h.


O plimbare nostalgica pe faleza era in ordine. Cine stie care va fi panorama peste un an-doi? Si inca 2-3-4 poze aici.

Coming atractions: un alt loc faimos din Coney Island, Nathan's Hot dogs - locatia originala :)

Bors(ch) rusesc

Dar fiind ca asta e o supa foarte des consumata din Polonia pana in estul Rusiei, nu stiu cum la noi nu a prins. Extrem de usor de facut si foarte delicioasa, e tocmai buna pentru a intampina toamna.

Ideal ar fi sa se porneasca cu o supa de legume (in 3 l de apa se arunca 2 cepe, 2 morcovi, ceva telina, albitura, verdeata ramasa de la alte mancaruri, chiar si o rosie adrobita - cu cat mai multe legume, cu atat iese mai buna, fierte vreo jumatate de ora si strecurate sa ramana doar zeama limpede, cam 2 l. Se poate face si in cantitati mai mari, tine bine la congelator)

2 l de supa de legume
500 gr de sfecla rosie
400 gr de varza
150 gr ceapa (2 cepe mijlocii)
300 gr de morcov
zeama de la 1 lamaie
pentru servit, smantana si patrunjel

Se taie sfecla betisoare, sau cubulete, sau se da prin razatoarea mare - e chestie de preferinta, eu am facut-o cubulete. Ceapa se taie si ea relativ marunt, la fel si varza, morcovul se da prin razatoarea mare. (se poate pastra o bucata de sfecla care se da prin razatoarea mica si se adauga la sfarsit pentru mai multa culoare)

Intr-o oala de supa se incing 2 linguri de ulei in care se calesc sfecla, ceapa si morcovul cu un pic de sare cam 10 minute, mestecand din cand in cand,pana se inmoaie. Se pune si varza si supa de legume, se da in fiert, se acopera si se lasa la foc mic cam jumatate de ora.

Daca s-a pastrat sfecla, se adauga cand se stinge focul, apoi se pune cam jumatate din sucul de lamaie, se potriveste de sare si piper si se gusta. Trebuie sa fie un pic acrisoara, daca nu e - se pune si restul de lamaie.
Se serveste cu o lingura de smantana si patrunjel verde.

Adaugire importanta: am uitat sa mentionez ca se poate face si cu ciuperci, carnat sau sunca taiate cubulete mici si calite odata cu legumele, si ma gandesc eu ca n-ar fi rea un pic de costita chiar, sau ceva afumatura (fara oase)?

Oh hell, we deserve a laugh

Doar sa ne amuzam, pentru ca 1 - avem 16 luni de numarat zilele si pentru ca 2 - la cate rele a facut nu stiu cata apa trebuie sa ne spele. Pacat ca nu-s alegeri anul asta, ar fi fost mai usor de numarat - dar atunci nu mai era atat de haios calendarul.

De vanzare la Barnes&Noble. :)

Sper sa-mi recapat zen-ul

De cateva zile bune am 0/zero toleranta pentru oameni. Ma enerveaza si ma irita toti cei care presupun - chestii care oricum nu-i privesc - fara sa stie nimic sigur, cei care asuda in competitii continue de parca supravietuirea le depinde de asta, cei ce vorbesc cu siguranta despre lucruri de care nu au habar, cei increzuti de parca s-au nascut in familie regala, cei ce nu se tin de cuvant cand e vorba de ceva extrem de serios... si mai sunt.

Ce ma enerveaza cel mai tare este ca mi-au deranjat echilibrul care incerc sa mi-l mentin de-atata timp. Nu-mi pasa de ce cred si cum sunt ei - dar am fost bombardata de atatea ori in ultimele zile ca pur si simplu nu pot sa-i ignor ca totalitate pentru ca numarul lor e uimitor. Si da, am luat in considerare ca poate-s eu, nu ei - dar dupa cateva zile de foc continuu m-am convins ca nu e vina mea din nici un punct de vedere. Decat poate ca raman voit-nevoit in contact cu ei, asta vina am. Pe unii ii pot evita, pe altii nu prea.

Anyway. Ma straduiesc sa ma balansez si sa ajung iar la starea de nesimtire necesara.

Asta fac. Living the fucking life.

It's raining men...

5th Ave cu 50th St., coltul adiacent Catedralei Sf. Patrick. Armani Exchange are o promotie si baietii imprastie fluturasi de hartie.
Unii. Altii stau cuminti in vitrina.

Se mai opreste cate un grup de turisti (am auzit si un neaos "hai ma sa-ti fac poza cu ei"), in rest, lumea isi vede de treaba. Ba chiar ma intreb cat de tare l-a afectat emotional pe baiatul asta indiferenta trecatorilor.


That's life (in NY), kids. Nu stii niciodata de ce te impiedici pe strada.

Pe rau in sus

Luni a fost Ziua Muncii pe stil american - long week-end pentru multi. Noi de obicei avem liber lunea dar ca sa fim in ton, am zis sa urcam nord pe raul Hudson, cat mai aproape de casa. Am mers vest de rau, am luat un drum scenic prin muntii Catskill, apoi am traversat raul si am vizitat Vanderbilt Estate (e cineva care n-a auzit de familia Vanderbilt? sa ridice mana. Si ca fapt divers, cine se uita pe CNN - Anderson Cooper este fiul Gloriei Vanderbilt.)


Am vazut privelisti frumusele (Catskills sunt tehnic munti dar arata mai mult a dealuri), masini super-faine, mai multe Harley-Davidson decat oriunde altundeva.

Am vizitat CIA - nu cel ce instila frica in dusmani :))- si am fost foarte impresionata. Superb amplasat pe malul raului, cu vederi superbe, cladiri nu numai frumoase dar curate cum rar intalnesti. Planuiam sa mancam acolo dar bineinteles ca erau inchisi (unul din motivele pentru care urasc sa calatoresc inafara NY-ului de sarbatori) - insa ne-am promis ca o sa revenim.

Vanderbilt Estate este si ea impresionanta chiar daca nu este vreun palat, iar istoria familiei si a proprietatii (folosita doar cateva saptamani pe an) este fascinanta. Demn de mentionat ca a fost prima cladire in zona sa aibe curent electric (acum peste 100 de ani) si are un sistem de racire natural incorporat in arhitectura - foarte ingenios.

Camerele sunt decorate pe stil foarte parisian, terenul ce o inconjoara este aerisit. Sunt si 3 gradini asezate pe 3 nivele si un iaz fermecator...

Ne-am intors acasa nu pe autostrada ci pe un drum care trece prin oraselele insirate de-a lungul raului - mai incet dar mult mai incantator. In timp ce treceam printr-unul din orasele ne-am oprit sa vedem apusul - si asa am mai descoperit un loc frumos pe malul raului, Dobbs Ferry - numele vine de la unul din cele mai vechi docuri de pe Hudson. Loc perfect pentru un picnic :)


Si toate astea nu mai departe de o ora si jumatate de casa.
Mai multe poze aici.

Un moment oarecare

Cateva secunde dintr-o sambata dupa-amiaza oarecare in Union Square. Dupa ce mi-am facut cumparaturile de la fermieri si inainte sa cobor la metrou :)
Scuze pt calitate, dar filmuletul e facut cu aparatul foto cel mic.

Ma joc cu mancarea

Mai ales cu rosii.
Ultimele zile cu rosii de gradina si le folosesc la maxim. Stiu ca o sa le duc dorul mult timp de-acum incolo.

Paine prajita cu pesto*, ricotta**, o felie de rosie, sare si piper. Frunzulita de busuioc e mai mult de decor, e destul busuioc in pesto.

Ricotta pe felii de ardei, sare si piper, cateva picaturi de ulei de masline. O gustare usoara si destul de dietetica.


Salata Caprese - felii de rosii alternate cu felii de mozzarella, s&p, busuioc.
Traiasca vara! (ca tot a venit septembrie)

*Pesto

Excelent cu paste fainoase - tot ce ai de facut e sa fierbi pastele, sa le scurgi si sa le amesteci cu pesto dupa gust. Tine o saptamana (chiar 2) la frigider si o luna la congelator, cu conditia sa fie acoperita suprafata lui cu o folie de plastic (aerul oxideaza busuiocul si atunci se innegreste). Daca e indesat bine poate fi pastrat si cu un strat de ulei la suprafata. Poate fi folosit ca baza la pizza. Sau cum am aratat mai sus.
Exista o miriada de retete, dar ingredientele de baza raman aceleasi, doar cantitatile difera de la gust la gust.

La 2 cani cu frunze de busuioc (indesate)
1/2 cana de ulei de masline de calitate buna
3 catei maricei de usturoi
1/2 cana de pignoli (seminte de pin, pine nuts)
(optional se poate folosi 1/4 cana de pignoli si 1/4 de nuci)
sare si piper
1/3 cana parmezan ras

In robotul de bucatarie se pun toate ingredientele minus uleiul. Se pulseaza de cateva ori si apoi se adauga uleiul in suvoi subtire. Se mai lasa pana se face ca o pasta. Una lume pune parmezanul la sfarsit, amestecat de mana. Si gata.

Se poate face si fara robot, se toaca totul marunt-marunt cu un cutit :).