Bun Bun

Dupa plimbarea scurta prin Central Park, am ales sa mancam la un restaurant relativ nou deschis in SoHo, pe care am vrut sa-l mai incercam imediat dupa deschidere numai ca sa-l gasim inchis - programul de pe website nu corespundea cu cel de pe usa. Ne-a parut rau, interiorul arata chiar placut, modern si curat. Intre timp am auzit lucruri bune despre Bun (accent ascutit pe U) si nu stiu cum duminica mi-am adus aminte de el si am decis sa-l incercam.
De cum am intrat au primit o bila alba - am vrut sa ne asezam la o masa aproape de usa de la intrare, iar ospatarita ne-a rugat foarte politicos sa luam o alta masa mai in spate unde nu ne va fi frig. Imediat ce ne-am asezat la masa, ne-au adus paharele cu apa si creveti prajiti (ii mai tine cineva minte? ii cumparam de la Vanatorul in Romana si ii prajeam duminica ca sa-i rontaim la serialul de la 6 seara).
Stiam ca portiile sunt destul de micute (ospatarul a avut grija sa ne atraga atentia ca nu sunt portii uriase cand am intrebat cat e de mare supa), asa ca am inceput cu o supa bun cu tofu prajit si creveti. (vreo 2 poze mi-au iesit miscate - lipsa de lumina - asa ca nu le-am inclus) si frumusetile astea de roluri de vara cu creveti si porc. Insotite de morcov si ridiche murate si sos de alune, traditional.
Peste (bass) cu ciuperci chanterelles pe piure de gulie cu doar o atingere de nuca de cocos. Pestele perfect - coaja crocanta iar carnea usor suculenta. Cu ciupercile, piureul destul de anonim si sosul curry din jur, toate aromele s-au maritat superb.

Am mai luat un steak de vita pe bun (btw, bun in vietnameza defineste un anumit fel de spaghete, pe cand in engleza inseamna cam tot ce aproximeaza o chifla) . Cateva feliute de vita perfect rosii in mijloc (hm, poate ar trebui sa pun poza asa, miscata cum e), montate pe un pat de spaghete si salata. Mi-a placut ca nu erau (ca de obicei) spaghete morman si 3 fire de salata - cantitatile perfect echilibrate. La momentul asta s-a apropiat de noi si ne-a salutat un individ care nu putea fi decat proprietarul. Am intrat in vorba si in mai putin de 2 minute, cu mare entuziasm, a fugit sa prepare ceva ce nu e pe meniu si, a zis el, trebuie sa incercam. Si iata cum s-a intors cu salata din poza - creveti la gratar pe un munte de salata de muguri de soia cu ananas si ceapa prajita crocant, menta si busuioc, asezonata cu o vinegreta picanta atat cat trebuie. Foarte buna si frumos gest din partea lui - am platit pentru asta conversand cu el restul timpului pe teme diverse, de la farfurii si decoratii pana la planurile lui de a deschide unicul restaurat vietnamez cu adevarat elegant din oras. Well, bafta - pare un perfectionist si viseaza BIG.
Am lasat ce-a fost mai bun la sfarsit: "acadele de miel" cu curry, pe un piure de vanata si pere. Foarte probabil cel mai fraged miel care l-am mancat vreodata, perfect imperecheat cu restul. Categoric cea mai buna alegere facuta - nu ca restul nu a fost superb. Sigur il vom mai vizita.

Bun SoHo
143 Grand St.