Food - Risotto explicat (sper) 1-2-3

E pilaf sau nu-i pilaf? E si nu e.
E greu de facut? Da si nu. E mai greu de facut decat un pilaf unde pui totul in oala si lasi sa fiarba sub capac, dar nu suficient de greu sa nu-l incerci niciodata. Cred ca oricine poate aprecia un risotto bun, pana si cei carora nu le place orezul (asa, ca mine).

Mi-a trebuit ceva vreme sa inteleg ca ce ma oprea sa-l fac erau milioanele de pareri despre cum se face un risotto. Se pune vin sau nu, sa fie vinul fierbinte sau nu, se mesteca orezul cu lingura sau nu etc. etc. Exista sute de retete de risotto, dar si tehnici, cate bordeie atatea obiceie. Insa se pare ca sunt cateva puncte despre risotto unde toata lumea, puritani sau inventivi, cade de acord:

1. Orezul folosit sa fie Arborio. Pentru risotti super-fine se mai foloseste Carnaroli sau Vialone nano. Toate trei sunt boabe mai rotunde si robuste insa cu variatii ca forma, dar pentru ca Arborio este cel mai usor de gasit si realmente cel mai folosit, hai sa ne axam pe Arborio. Orezul pentru risotto nu "infloreste" la fiert si are mai mult amidon, ceea ce da produsului final o cremozitate deosebita. (Sper ca n-am inventat cuvantul cremozitate)

Daca e folosit orez normal cu bobul lung nu iese risotto ci pilaf.

Tot procesul dureaza aprox. 20 de minute. Bobul de orez trebuie sa ramana al dente, adica atunci cand il musti sa simti un pic miezul lui. Ca si cu pastele fainoase. (Uhm, cei care stiati asta sa nu credeti ca dau explicatii ca la copii, am fost surprinsa sa aud de curand intrebarea "ce este de fapt al dente?" de la cineva pentru care as fi bagat mana in foc ca stie)

Eu sunt de partea celor ce-s de parere ca amestecatul cu lingura ajuta la eliberarea amidonului, deci ajuta la cremozitate.

2. Lichidul cu care se face un risotto poate fi supa de pui sau de legume. Aici sunt eu cam puritana pentru ca nu folosesc decat zeama facuta de mine. (Nimic mai usor sa faci o supa, sa o reduci la foc mic si sa o bagi la congelator in cuburi sau containere si sa o reconstitui 3/1 cand ai nevoie de ea. ) Iar lichidul trebuie sa fie adus aproape de clocot si tinut fierbinte pe durata gatitului.
De calitatea supei depinde calitatea produsului final.

3. La sfarsit un cubulet de unt si un pic de branza Parmiggiano finalizeaza cremozitatea si nu trebuie omise.

Unul din preferatele mele este Risotto cu ciuperci de padure

1 cana de orez arborio
2-3 linguri ulei (preferat de masline)
1 ceapa maricica
25 de grame de ciuperci de padure (amestec) rehidratate 20 de minute cu o ceasca de apa fierbinte
sau 200 gr ciuperci proaspete calite in 1 lingura ulei, cateva minute, cu un strop de sare
1 pahar de vin alb (optional)((la ciuperci de crescatorie poate fi folosit un pahar de vermut alb))
3 cani de supa de pasare sau legume
3 linguri parmezan ras sau dupa gust
1 nuca/lingura de unt (dublu nu strica)
patrunjel (optional, mie-mi place si pun)

Ciupercile rehidratate se scot din apa si se toaca nu foarte marunt. Apa ramasa se strecoara (in caz ca exista ceva sediment de la ciuperci) direct in supa de pasare/legume.
Se incinge uleiul pe foc mediu, se caleste ceapa pana se inmoaie si devine transparenta. Se adauga orezul si se prajeste amestecand din cand in cand pana cand devine alb si incepe sa faca galagie in cratita (pocneste usor pentru cei care nu stiu de gluma). Se micsoreaza un pic focul.
Se pune paharul de vin, se amesteca pana cand vinul e evaporat.
Se pune cate un polonic de supa, se amesteca pana se evapora. (Orezul sa fie acoperit dar nu innecat in supa)
Cand mai raman cam 2 polonice de supa se pun si ciupercile, se continua procedeul.
La sfarsit, orezul trebuie sa ramana cremos - se mai lasa cu focul stins 3-5 min. si el inca absoarbe lichid. Daca e prea uscat, se mai adauga un picut de supa. Se adauga untul si parmezanul, sare si piper dupa gust si se serveste.

The City - The truth about Baywatch

Ce credeati, ca-s Pamele Anderson si Davizi Hasselhoff in realitate? Sorry to burst your bubble.



I love Long Beach, e plaja mea preferata in NYC. E si foarte aproape de oras (din Manhattan e tren care te aduce la cativa pasi de plaja in mai putin de 1 ora), e curata (se plateste $7 intrarea, parte din ei sunt evident folositi pentru intretinerea ei), lumea e incomparabil mai civilizata decat la Jones sau Rockaway. Dar sa spun ce m-a iritat de data asta.

Plaja e formata din nenumarate golfulete (a trebuit sa caut cuvantul in dictionar ca sa-l traduc, asta ca sa arat cat ma mai duce mintea), nenumarate pentru ca eu n-am stat sa le numar, nu ca duc la nesfarsit. Sunt cel putin 20, unele din ele plaja privata. Fiecare golfulet are echipa de salvamari, cocotati in scaunele lor pe o duna imensa de nisip, iar pe lateralele dunei sunt franghii care duc in apa si indica unde este permis sa te balacesti: numai pe spatiul intre franghii (cam 3/4 din latimea golfului).

In ziua asta erau ceva valuri (se vede in poza ca nu erau cat casa insa) si oricat respectai zona franghiilor erai fluierat sa te dai cat mai in centru. Unu la mana, fluieraturile alea iti spargeau creierii. Doi la mana, toata omenirea era adunata intr-o gramada ridicola, de nu puteai sa te balacesti ca omul ca loveai pe cel de alaturi. In fine, n-am lasat asta sa-mi strice ziua.
Am stat pana aproape de apus, cand pescarusii pun stapanire pe plaja iar soarele e la fel de bland ca cel de septembrie.

Food - What summer is made of... part II

"Life is like a bowl of cherries"

"...please don't go don't go,
don't go away
please don't go don't go,
I'm begging you to stay"

(KC and the Sunshine Band)

Thoughts - Personal DNA test

Am vazut testul asta in mai multe locuri pe net si intr-un final am decis sa-l incerc, sa vad ce iese. Am incredere in testele astea tot atat de multa cat am in astrologie - dar adevarul este ca uneori intrebarile te forteaza sa te analizezi.

Rezultatul meu in amanunt (I like me! LOL)
Hai, faceti testul si eventual dati-mi link la rezultate. I want to know you better! (wink wink)

Food - Soba noodles with shrimp

Doar ca sa pastrez un aer de oarecare normalitate, got to talk food again.

Spaghetele soba (din cartof dulce) nu-s prea fotogenice, dar tare-s bune. (Da, japoneze si astea.) Cu ardei rosii si castraveti (scoase semintele) taiati bete de chibrit, niste ceapa verde feliute, ceva patrunjel (sau coriandru verde) si menta, un dressing (din 4 L sos soia, 4 L otet de orez, 6 L ulei de susan, 3 L de zahar) si niste creveti la gratar (duuuulci si buuuuni, de la Whole Foods, in sale) si o lingurita de seminte de susan prajite - nimic mai bun intr-o zi calda de vara. E o reteta care o repet des, ne place mult.

The City - Cum a fost posibil?

De azi dimineata de pe la 3:30 avem iar curent electric. 7 zile si 7 ore aproximativ nu am avut.
Sunt intrebata cum a fost posibil? Nu stiu ce sa raspund decat "Nu stiu". Nu traim in Papua Noua Guinee, ci in cel mai mare oras din lume, care consuma zilnic curent electric cat probabil Europa intr-o saptamana (imi dau cu presupusul, daca are cineva statistici chiar sunt curioasa). ConEd, care detine monopolul pentru distributia curentului electric si care in ultimii ani a dublat pretul la Kw, ar fi trebuit sa aibe un plan de back-up, nu? mai ales dupa black-out-ul de acum 2 ani. Care, btw, a fost rezolvat mult mai repede desi toata coasta de nord-est a fost afectata.

Acum, cam asta e ce s-a intamplat: marti 18 pe la 8 seara a fost o furtuna. Fulgere, tunete, ploaie, cam jumatate de ora. Tensiunea incepe sa aiba caderi, becurile se sting si se aprind sau dau lumina cat sa zici ca lumineaza. Computerul out, dupa ce s-a repornit de vreo 3 ori l-am inchis. Dupa jumatate de ora prizele nu mai merg, becurile doar selectiv si la tensiune foarte mica. Pana dimineata a mers si unul din televizoare, dupa ce moare si el nu mai are curent decat priza de aer conditionat, care pana sambata nu da suficient curent decat pentru ventilator (pus pe turbo si abia sufla). Sambata noaptea incepe sa mearga pe rece, dar tot foarte slab (bun si asa, insa).

Bineinteles ca toti din casa am sunat ConEd-ul. Miercuri seara pe la 11 si-a facut aparitia o masina de interventii, lucratorii s-au bagat in groapa, au umblat ei un pic la fire si a venit curentul pentru 2-3 minute, s-a stins din nou si au plecat. De la TV aflam ca in Queens sunt 960 de clienti fara curent. Nu pare big deal, asteptam sa repare repede.

La radio (hey, nu aruncati vechiturile de radiouri pe baterii si nici telefoanele cu fir) presedintele ConEd-ului spune ca intelege inconvenienta dar nu au idee ce s-a intamplat, ce s-a stricat, de ce ard cablurile, ca ei muncesc 24 din 24 sa repare dar nu stiu ce a provocat pana de curent si nu au idee cand vom avea din nou curent.

Dupa 2 zile se aude ca va fi o investigatie federala privitor la numarul de clienti raportat de ConEd (960, remember?), se pare ca sunt de cel putin 100 de ori mai multi clienti. Dupa 24 de ore ConEd vine cu explicatia ca ei au raportat numai numarul de clienti care au sunat la reclamatii.

De miercuri noaptea pana azi-noapte nu am mai vazut nici un echipaj sa lucreze mai aproape de 6-7 strazi de noi (sunt manholes la fiecare colt de strada) dar continui sa citesc in ziare si sa aud la radio ca sute de echipaje muncesc 24/24. Primarul tine partea ConEd-ului, ca ce treaba buna fac ei. Dupa 5 zile, doar 50% au curent. Un Councilman de Queens si un Assemblyman de Astoria cer ca presedintele ConEd-ului sa demisioneze si cer companiei sa puna la conducere pe cineva capabil. Deasemeni cer sa fie declarata o stare de urgenta care sa permita ajutorarea celor din cartierele afectate. Cererea lor (si a rezidentilor) este ignorata, iar situatia este evaluata cu bonomie de catre primar care repeta greseala celuilalt de a numi situatia o "inconvenienta". Deasemeni ne instruieste sa ii multumim presedintelui ConEd pentru eforturile depuse si parol ca nu a zis-o cu ironie.

Azi-noapte pe la 12 o companie Hawkeye lucra la manhole-ul din coltul strazii mele. Cica au adus echipaje de interventii din upstate NY, Boston si Ohio, nu stiu Hawkeye de unde sunt. La 3:30 am avut lumina.
Exista o cerere pentru reimbursarea costurilor mancarii stricate. Trebuie sa aduci bonuri pentru mancarea care era in frigider sau sa faci poze daca valoarea este peste $150. (cine pastreaza bonurile de la supermarket, mai ales pentru carnea care poate ai pus-o in congelator acum o luna????) Esti atentionat pe web-site-ul ConEd-ului ca nu e sigur ca vei fi reimbursat dupa evaluare. Hell, no! Am aruncat 3 saci mari cu mancare, aveam frigiderul plin. They'd better give me my money! am 12 poze cu mancarea care am aruncat-o.

Intr-un final avem curent electric, dar am inteles ca este provizoriu - au carpit pana cand pot schimba cabluri si transformatoare sau ce trebuie. Am baterii la lanterne inca.

The City - In pana...

De marti 18 iulie, 2 cartiere cu (zeci de?) mii de apartamente nu au curent electric. Azi e luni 24, inca nu au reparat desi sustin ca au sute de echipaje care lucreaza non-stop - lucru total neadevarat pana ieri cel putin, cand intr-adevar am vazut 2 echipaje lucrand la mine in cartier. Inca nu au idee cand vor reusi sa repare.
As avea multe de spus, dar ma rezum la atat: asta e NYC, USA, anul 2006. Infuckingcredible.

Thoughts - Un alt razboi

Postul asta nu se vrea politic. Refuz sa discut politica si religie pe blogul asta. Dar ce se intampla acum intre Liban si Israel ma irita si mai ales, ma ingrijoreaza.
Am trecut (si va ramane acolo cat voi considera eu necesar) la lista de bloguri pe Mana, o tanara libaneza care scrie pur si simplu punctul ei de vedere. Multumesc din nou Raluca, daca citesti cumva.

Food - Yakitori Taisho

Yakitori inseamna "pui pe bat" (echivalentul kebob-ului) si facut pe gratar, de cele mai multe ori pe carbuni aromati. Dar generalizat, ar fi carne sau legume pe bat - de la ceapa verde sau ciuperci la maruntaie de pui sau limba de vita. Pe langa gustarile pe bat, la un yakitori-ya mai sunt zeci de alte delicatese, multe dintre ele in portii mici, ceea ce e superb cel putin pentru ca poti sa incerci mai multe odata.

Fish balls: De obicei, fish balls inseamna chiftele de peste tocat si sunt cam cenusii la culoare. Cele de aseara, superb albe si foarte smooth si cu o textura usor asemanatoare cu bratul de caracatita. Invelite intr-un amestec de legume si aluat de tempura si prajite in ulei, servite cu un pic de maioneza si lamaie. Su-perb.

Apoi, o sepie la gratar cu un sos usor si sardine prajite (oh, amintiri de hamsii prajite in Constanta :) )




Rata usor calita cu un sosulet foarte delicat - nici prea dulce, nici prea aspru, nu picant dar nici bland.
Pe langa, ridiche (japoneza), un pic de mesclun si muguri de (?) soia.

Au mai fost si altele, nepozate pentru ca era foarte aglomerat si deja se uitau toti din jur ca la urs ca fac poze farfuriilor: onigiri (rice ball, care in ciuda numelui e mai mult triunghiulara) cu somon si un platou foarte interesant cu noodles mai grosute si kimchi (varza murata foarte picanta) si caracatita.

And yes my friend (you know who you are), I wish you were there.

Yakitori Taisho - 5 St.Marks (bet. 2nd & 3rd)
http://yakitoritaisho.com/Frameset1_eng.html

The City - La Piata

Nu e minunat cand te duci la piata de fermieri si faci cumparaturile in acorduri de vioara?
Aici muzica clasica, 20-30 de metri mai incolo, un cor canta imnuri religioase.









Union Square Market, bineinteles. Au aparut si visinele, la $6/cutiuta care zic ei ca ar avea 400 de gr.

Si daca mai mergi 50 de metri spre sudul parcului, rar se intampla sa nu mai gasesti trubaduri. Sau dansatori, sau cine stie...

Food - Cheesecake

Cu toate ca de data asta am inselat, admit si pun reteta (originala) totusi. E unul din deserturile mele preferate.
Am inselat pentru ca am folosit o crusta de tarta gata cumparata (care nu e rea deloc, piticii aia de la Keebler fac treaba buna) dar am imbunatatit-o totusi cu jumatate din reteta originala de crusta pentru ca ii da o textura deosebita (ok, ii da si gust mai bun). Motivele pentru care am inselat au fost ca am avut crusta care trebuia folosita si nici nu aveam suficiente alune.
Alta schimbare e ca la sfarsit am diluat si un pic de Nutella cu o lingura de crema, pentru decorat. Dar poate ramane doar cu crema caramel fara probleme.

Deci,
Cheesecake cu alune de padure si caramel

Crusta: 1 1/2 cana (375 gr) alune de padure, usor prajite
1/4 cana zahar (4 linguri)
1/4 cana unt topit (4 linguri)

Umplutura

2 pachete de 8 oz de branza Philadelphia (450 gr)
2/3 cana de zahar
2 oua
1/8 lingurita de sare
coaja de la o lamaie si o portocala micute, data prin razatoarea fina
sucul de la jumatate de lamaie
1 lingurita de vanilie

Crema Caramel

1/2 cana (8 linguri) dulche de leche (din supermarket, sectia latina sau langa laptele condensat)
5-6 linguri de crema (heavy cream, caimac pentru frisca etc)
Cateva alune de padure pentru decorat

Crusta: In robotul de bucatarie se macina alunele, se adauga zaharul si untul topit si se pulseaza pana se amesteca. Se pune intr-o forma de tort cu pereti detasabili (diam. de 8') si se preseaza bine si uniform.

Umplutura: Se preincalzeste cuptorul la 350F/175 C. Branza si zaharul se amesteca cu mixerul cam 2 minute pana e pufoasa. Se adauga ouale, apoi restul ingredientelor (sarea, coaja de citrice si sucul de lamaie, vanilia). Se toarna peste crusta, se coace 30-35 de minute (nu se coace prea tare, marginile vor fi ridicate dar mijlocul va fi inca moale, se mai intareste dupa ce e scoasa din cuptor). Se da la frigider cel putin o ora.

Sosul caramel: Intr-o craticioara mica sau un ibric se incalzeste pe foc foarte mic dulcele de leche cu aprox. 4 linguri de crema. Trebuie sa fie usor de turnat, dar nu prea lichid. Se mai adauga crema daca mai e nevoie. Se toarna usor si egal pe suprafata prajiturii. Se orneaza cu alunele de padure. Se da la frigider cel putin 2 ore. Se scoate marginea formei si se taie felii.

Thoughts - Good reading

Am inceput sa citesc o carte absolut fermecatoare: "My life in France" de Julia Child. Imi vine sa las totul balta, sa-mi max-ez cartile de credit si sa ma duc sa traiesc in Franta macar cateva luni.
E scrisa sarmant, in stilul caracteristic Juliei - sunt pasaje unde efectiv am iluzii auditive. Iar pasiunea cu care descrie felurile de mancare - de la primul sole meuniere si pana la banale cumparaturi la piata - ma gadila nemarginit. Citesc cu mare placere si o recomand oricui indragostit sau nu de Franta sau de mancare.

The City - 4th of July pe malul celalalt

Anul asta am decis sa nu ne mai inghesuim pe FDR Drive sa vedem artificiile si sa mergem mai aproape de casa, la Gantry Plaza State Park, in fata blocurilor care se cheama Queens West Towers, in Long Island City.

Nu am facut poze artificiilor, dat fiind ca nu am trepied si din experienta anilor trecuti stiu ca nu ies pozele fara settingurile aferente - settinguri la care e nevoie de trepied.

E prima data cand vedem artificiile din Queens si sincer, e super. Si ar fi si mai super daca ajungi devreme si apuci sa intri in parc (nu e mare, si pe la 8 cand am ajuns noi deja nu mai lasau pe nimeni sa intre). Dar parcul fiind practic o fasiuta de pamant, am realizat ca vederea va fi buna si de pe trotuar.

Desi meteorologii ne speriasera cu predictiile lor de furtuna si grindina tocmai pe la ora 9 seara, am avut noroc de vreme buna si un apus de soare superb.
Pana la 9:20 cand erau programate artificiile nu am avut ce face decat sa privim lumea si am ajuns la concluzia ca ok, da, astia din Queens suntem mai altfel decat cei din Manhattan. Asta tocmai cand ma gandeam sa dezvolt niste ganduri care le aveam privitor la relatiile inter-borough (Manhattanitii cam au oroare de cartierele marginase).
However, un plus fata de ei noi am avut port-a-potties - doamne fereste sa ai nevoie, dar daca ai? mana cereasca.

Pana la urma insa, nu vezi Manhattanul bine din Manhattan, nu? Si nu e nimic ca silueta orasului cand se lasa seara.

Food - Cafea, my way

Azi n-am mai avut cafea si mi-am facut un ness. Si am realizat ce efect are cafeaua asupra starii de spirit: I'm cranky pentru ca nu am cafeaua mea obisnuita. De obicei beau o singura cana de cafea pe zi si trebuie sa fie just so. Nu suport sa beau cafea slaba - posirca vanduta in general pe-aici e zeama de zat, transparenta si fara nici o aroma. Ii inteleg pe cei care spun ca nu le place cafeaua pentru ca foarte probabil ca nu au baut cafea buna in viata lor. Nu-i inteleg pe cei care beau orice zeama cu ideea ca ei beau cafea. Le gasesc scuze celor care-s dependenti de Starbucks pentru ca asa cum e, e cea mai decenta cafea comerciala gata facuta.

Cafeaua ideala pentru mine este French Roast facuta in French Press. Wikipedia din link explica ce este mai bine decat as face-o eu, desi este un dispozitiv simplu - poate mai simplu decat ibricul (cafeaua turceasca nu e asa de usor de facut cum pare...). Pe pagina Wikipediei mai jos este un link catre cofeegeek.com care arata cu poze si explica (pentru mine cu prea multe cuvinte) cum se face cafeaua la French Press. Pe scurt, se pun 2 linguri de cafea per cana in recipient, se toarna peste (cu atentie si incet, scopul este sa ude cafeaua fara sa o deranjeze prea tare) o cana de apa adusa la momentul fierberii (dar foarte important este sa nu fi dat in clocot), se pune deasupra filtrul cu capac si se lasa 4 minute (cam exact cat te speli pe dinti), dupa care se apasa usurel filtrul si se toarna cafeaua in cana. Et voila! french coffee. Adevarat ca as prefera sa o beau la o terasa de cafenea in Pareee, dar tough luck, ma trezesc acasa in fiecare dimineata.

De ce French Roast? Pentru ca e dark si dulce, smooth si nu prea acidic. Si dupa experimentari vaste, Whole Foods are cel mai bun French Roast (dar doar cel organic, celuilalt ii lipseste ceva). WF, in paranteza fie spus, cat imi e de indiferent, isi prajeste zilnic cafeaua si deci e proaspata si aromata.

Revenind la cafeaua mea. Odata in cana, primeste un pic de lapte de soia, daca primeste si pe ala, sau in rare ocazii un pic/o lingurita de caimac de lapte. Altfel ramane neagra ca si cana din care o beau.
Si abia astept sa vina maine sa imi beau cafeaua mea. Ness, cah!

The City - Downtown

O zi de vara superba, dupa ploile din ultimele saptamani mult bine-venita. Un aer cald si molatec, intr-un oras plin cu turisti si parasit de multi locali - weekend lung... vine, vine... 4th of July.
In poza, trecand Brooklyn Bridge.
Am fost in Downtown, pe undeva pe langa fostii Gemeni.
Dupa ce am facut ce-am avut de facut, am decis ca e prea frumos afara sa ma intorc acasa. Si desi era deja 8 seara, am luat-o pe jos spre Chinatown sa-mi iau cirese. Zilele astea e singurul loc unde se gasesc cirese mai ieftine de $6/lb. Si cat imi plac, $12-15/kg mi se pare aberant. In Chinatown, $5 pt. 2 lbs. Si profit de ocazie sa mai fac si alte cumparaturi pe-acolo oricum. Sa povestesc de ureche de porc marinata? Taiata fasiute subtiri si cu un sos putin picant si cu alune. La fel si picioare de porc. Un deliciu si super ieftine, excelente pentru un snack.

In drum spre Chinatown insa, trec pe langa primarie. Care este ascunsa de parc in poza (da, e asa de mica)- in schimb se vede in stanga cladirea INS-ului, iar in dreapta Municipal Building.



Un pic mai in dreapta, aproape de Brooklyn Bridge, Potter Building - care nu stiu ce insemnatate are decat ca e una din cele mai frumoase cladiri din oras. Metal si teracotta, ornata cu darnicie, imi atrage privirea mereu.

Trecand pe langa City Hall Park vad un semn stradal cam pe la mijlocul
parcului. Only in NY folks - frumos omagiu dar plaza aia e inexistenta, e doar un stalp pe un trotuar.


In caz ca nu se vede bine in poza (a trebuit sa o maresc), semnul zice "People with AIDS plaza". Asa sa fie, si sa existe oameni cu AIDS cat sa aiba loc sub semnul asta.


Si plimbarea mea s-a terminat in acorduri de fanfara. Literalmente. In Little Italy (ce-a mai ramas din ea, inghitita fiind de C-town) o banda cu tobe si trompete faceau serenade (de fanfara, daca e posibil, bineinteles ca e posibil, orice e posibil in orasul asta) celor de la mese.

Food - What summer is made of...

Fara comentarii :)