Cum ieri a fost sarbatoare (Memorial Day) am zis sa profitam de ne-aglomeratia din oras si sa batem un pic strazile prin West Village, si cum as fi mancat ceva dar nu mai mult de o gustare, si cum prima idee care am avut-o a fost neinspirata (un loc care vinde o specialitate chineza, bing, despre care o sa mai povestesc cand vor redeschide - deocamdata sunt in vacanta de vara, lucru nemaintalnit in NYC, unde se cred astia??) am facut prima la dreapta si ne-am indreptat spre Yatagan Kebab House.
O, ce priveliste... "hole in the wall", 3 mese, si fereastra afara in caz ca vrei mancarea "to go". Pana iti vine randul te uiti la halcile de carne care prind coaja incet-incet si salivezi valuri-valuri (probabil motivul pentru care nu m-am putut concentra sa fac poze nemiscate). Nici vorba sa comanzi altceva decat doner kebab.
In timp ce asteptam, un client imi spune: "Do yourself a favor and get one of these" - well, dude, that's why I'm here, right?
Si deci... minune. Mielul e crocant dar se topeste in gura printr-un miracol care nu mai stai sa ti-l explici. Infuleci, sucuri incep sa se prelinga pe mana, sosul se prelinge pe barbie... cui ii pasa?
Doar ca altadata cer sa aibe mana usoara cu sosul, vreau aroma carnii sa fie primordiala. Altfel, nota 10 din 10.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu