Food - Cheesecake si Saint Emilion

Cristos a inviat!













Scurt raport cu festinul de Paste. Ca la fiecare sarbatoare, se pleaca de la "nu pregatim nimic" si se ajunge la o masa care ar fi suficienta pentru cel putin 8 persoane.

Ouale, cum spuneam, au iesit patetic - in ciuda faptului ca am folosit vopsea nemteasca (rosu) si un kit american (roz, albastru, verde), plus un praf sidefat. Eh, vorba e ca de fiert le-am fiert la marele fix - am o tehnica imbatabila la fiert oua.

Drobul. Am luat 3 lbs (1.5 kg) de maruntaie (nu ieftin, ca asa e la romani, toate se scumpesc de sarbatori) si cat pe-aci sa lesin cand am ajuns acasa si am desfacut punga: maruntaiele au insemnat un ficat de brontozaur (ca nici un miel nu cred ca are ficatul de aproape un kg) si 3 inimioare care cred ca erau de miel. Nu rinichi, nu plaman, nimic altceva decat prapure. Am incercat sa dreg compozitia cat sa nu fie chiar pate de ficat si a iesit ok dar nu spectacular (ca de obicei, if I may say so myself).

Friptura de miel. Am luat o pulpa de miel neozeelandez (pentru ca o pulpa (organica/bio) a fost doar $26 comparat cu o pulpa "de lapte" de la romani care ar fi fost in jur de $60), am dezosat-o, am manjit-o cu un amestec de ceapa verde, patrunjel si mult usturoi tocate marunt-marunt, am rulat-o si legat-o, am impanat-o cu acelasi amestec si impaturita bine in folie de plastic am lasat-o peste noapte la frigider. Sambata seara a intrat la cuptor pentru aproape 50 de min, a ramas la odihnit cat noi am fost sa luam lumina si paste, si cand am taiat-o era exact cum as fi vrut-o - cu coaja pe-afara si roza inauntru. Problema e ca o sa mancam toata saptamana din ea probabil.

Din sucurile fripturii + 2 linguri de unt, s&p, vreo 2 catei mari de usturoi dati prin razatoare si o cana de pesmet am facut un crocant care a fost aruncat pe fiecare felie de friptura. Yummmm.
Langa friptura am facut niste cartofi noi taranesti (sotat o felie de costita neafumata taiata fasii mici, sotat 4 cepe mijlocii, cartofii noi taiati felii cam de 0.5 cm innabusiti vreo 45 de min acoperiti si apoi lasati sa prinda crusta) si o salata mesclun cu portocala rosie si seminte de pin.

Surpriza a fost o sticla de vin Bordeaux care am cumparat-o in St. Martin si care, mari bautori ce suntem, a fost uitata pe raft de-atunci. God, bine ca n-am folosit-o la vreo tocana!!! A fost cam $10 si nu ne asteptam sa fie atat de bun. Ramane sa vedem daca il gasim de cumparat si pe-aici (si la ce pret).

Si-am ajuns la desert. Si sa ne ierte Doamne-Doamne, dar asta a scos gemete de placere din noi. Am avut eu o vaga banuiala de cand am lins castronul in care a fost amestecat :))

Reteta e a Marthei Stewart (cine nu stie cine e sa ridice mana, asisderea daca cineva vrea sa o incerce si are nevoie de ajutor cu tradusul) si desi n-as putea sa spun ca e simpla sau ieftina, merita fiecare minutel si penny cheltuit cu ea. Dupa mine, ar merge si simplificata (ceea ce ar insemna facuta fara mascarpone) si ar fi delicioasa, dar daca e respectata reteta intocmai garantez ca iese ceva out-of-this-world. Da, e cel mai bun cheesecake pe care l-am mancat vreodata. Categoric si fara nici o indoiala.

Si cozonacul l-am luat de la Nita si abia aseara l-am inceput. N-am avut timp sa ajungem la Krystal sa luam de la ei cozonac, dar si cel de la Nita e decent.

Si gata. Atat a fost. And btw, a fost mai frig de Paste decat de Craciun. Cel mai friguros Paste in ultimii 67 de ani cica.

Un Paste fericit!

Lumina-n suflet si in gand!

Ouale-s vopsite (si vopselele anul asta m-au dezamagit - ouale din poza sunt de anul trecut pentru ca cele de anul asta sunt jenante), cozonacul cumparat :P, in loc de pasca am facut un cheesecake (despre care voi mai scrie), drobul e gata si friptura de miel pregatita sa intre la cuptor maine (adica azi).

Food - XO Cafe & Grill

Cat pe-aci sa mergem sa mancam supa noastra preferata la Nha Trang, cand parcam in fata unui restaurant pe care l-am vazut de multe ori si de tot atatea ori am zis ca ar trebui incercat. De data asta ne-am luat inima in dinti si am intrat.

Este specializat pe mancare din Hong Kong si meniul este larg - atat de larg incat nu ajung 2 tiparite, au mai intins si pe pereti din ele.

Unul din meniuri este de Dim Sum - servit de obicei pentru pranz, Dim Sum este o miriada de gustari. Traditional sunt servite pe carucioare care trec printre mese, clientii alegand ce le face cu ochiul - nota de plata se face dupa farfurii - fiecare tip de farfurie are un anumit pret - in mare parte intre $2.95 si $6.95. In NY au ramas doar vreo 2 locuri care servesc Dim Sum la carucior si doar pana la 3 dupa-amiaza. Mai sunt cateva locuri care insa il servesc tot programul si unde comanzi de pe meniu.

Am inceput cu 3 feluri de dumplings - creveti, crab si porc+verdeturi, fiecare delicioasa in felul ei, vita in aluat de orez (sliced beef w. chinese vegetables in rice noodles, chinese vegetable insemnand firul ala verde de broccoli chinezesc) - foarte frageda, lipsa de gust a aluatului (care este gatit la abur) fiind mai mult decat compensata de sosul in care e asezata, si tot gustare, o sepie la gratar (Whole grilled squid in special sauce) - buna, dar parca japonezii o fac mai bine.

Daca atat nu era de-ajuns (ar fi fost) am luat si un curry de vita pe ramen noodles - care a fost excelent dar tare nefotogenic, si cotlete de pork Peking Style care au fost prea dulci pentru gustul meu. Noroc cu altii care n-au nimic impotriva.

Chiar daca nu super-extraordinara mancarea, a fost buna si foarte probabil ca o sa-i mai incercam si alta data, nu se stie niciodata ce minuni sunt ascunse in meniul ala gigant.

XO Cafe & Grill
96 Walker St.
(langa Centre St.)
Chinatown, NY

Food - Obiceiuri vechi

E sezon de capsuni. Si asparagus, dar imi plac mai mult capsunile. :) Sezon in Florida, ca la noi abia ce au inmugurit magnoliile.

Si dupa ani de zile cand le-am mancat au naturel (you know, evitand excesul de zahar la toate colturile) mi-a venit asa un chef de capsuni cu zahar pudra.
Uitasem cat sunt de bune, zau. Nu asa de bune ca cele din Romania... dar asta e.

The City - SoHo

Unul din cartierele mele preferate, SoHo a fost revitalizat in ultimele decenii doar. Numele este prescurtarea lui South of Houston - Houston fiind o strada ce traverseaza orasul de la Est la Vest si care, spre mirarea multora, se pronunta "Hauston" si nu "Hiuston" ca in cazul orasului texan.

Istoria pe scurt: in anii 1800, SoHo a fost unul din cele mai elegante cartiere ale Manhattanului. Hoteluri, teatre, cazinouri si bordeluri elegante animau cartierul de-a lungul Broadway-ului. La sfarsitul secolului insa, datorita expansiunii orasului, multi locuitori se muta "uptown" si SoHo devine o zona comerciala/industriala. Tesatorii, fabrici si magazine de materiale si confectii, firme de transport raman in zona pana dupa al 2-lea razboi mondial - cand incep sa se mute in cartierele marginase, lasand cladirile imense in parasire. Din nevoi financiare si datorita lofturilor* imense cu lumina buna, un val de artisti (cu predilectie pictori) incep sa locuiasca si sa lucreze in cartier.

Si aici sa fac o paranteza despre cladirile SoHo-ului, pentru ca intr-adevar sunt deosebite. Structura lor este din fonta, care a fost folosita ca fatada decorativa cladirilor deja existente - material mai ieftin decat caramida si mult mai usor transformat in decoratii decat piatra. Si mult mai rapid. De multe ori structurile din fonta au fost vopsite sa arate ca piatra, care la vremea respectiva reprezenta o valoare arhitecturala.
Tot folosirea fontei a permis crearea ferestrelor largi, care aduc multa lumina naturala in fabricile unde se lucra la lumina lumanarilor.

Cand se descopera ca fonta nu este atat de rezistenta la foc cum se credea, se cere ca structurile de fonta sa fie intarite cu piatra. Inceteaza a mai fi folosita in constructii odata cu aparitia otelului.

Se estimeaza ca in NY sunt 250 de cladiri cu structura de fonta si marea lor majoritate se afla in SoHo.

*Loft este un apartament (camera) care se intinde pe intreaga suprafata a unui etaj. Acum 10-15 ani a devenit la moda ca lofturile sa fie remodelate de proprietari dupa bunul lor plac, cateva ziduri despartitoare fac apartamente uriase si aerisite. Priceless. :)

In 1962, SoHo este considerat de primaria NY-ului ca un cartier sub-utilizat si un proiect de demolare a cladirilor superbe dar parasite este propus pentru a face loc unei artere care sa usureze traficul spre tunelul Holland pe partea de vest, si spre podurile din partea de est. Din fericire o puternica opozitie impiedica demolarile abia in 1968 si o campanie de revitalizare a cartierului incepe. In 5 ani, SoHo devine cartier de referinta.

Datorita numarului mare de artisti din zona incep sa apara galeriile de arta. Dupa care, acum 10-15 ani incep sa apara marile case de moda care deschid magazine unul dupa altul. Micile negoturi sunt eliminate destul de rapid si o miriada de boutiquri de moda le iau locul, chiriile inzecindu-se in doar cativa ani. Din cartier boem, in doar o decada devine o comerciala mecca a orasului. Si bineinteles, puternic punct de atractie turistic.

La sud, SoHo e marginit de Canal St. - inima orasului chinez. Curand. Sper. :)

Food - Gusturi si gusturi...

*Cateva extrase dintr-un articol mult mai dezvoltat, vechi de aproximativ 2 ani, pe care l-am pierdut. Am zis sa copiez aici ce tradusesem din el pentru ca, personal, mi se pare fascinant si imi explica de ce unora ne pasa ce mancam iar altora nu, sau de ce percepem gusturile in mod diferit. Si Wikipedia are ceva informatii asupra subiectului.

Explicatie despre diferentele de percepere a gustului mancarii

Se pare ca exista un component genetic al perceperii gustului mancarii, ceea ce explica de ce pentru unii aceeasi mancare nu are nici un gust iar pentru altii are un gust prea puternic, de multe ori neplacut. Practic, abilitatea gustului consta intr-un set de doua gene ale gustului si este influentata de dominanta uneia sau alteia dintre aceste gene.
Cei cu cele 2 gene in stare subdezvoltata se numesc "non-gustativi", cei cu o gena subdezvoltata si una dominanta sunt "gustativi" iar cei cu doua gene dominante sunt "super-gustativi".
In mare, un sfert din omenire este ne-gustativa, alt sfert este super-gustativa iar restul de jumatate este gustativa.

Super-gustativii au un numar semnificativ mai mare de muguri gustativi decat gustativii, iar ambele grupuri depasesc in numar pe ne-gustativi. Media generala pentru cele 3 grupuri ar fi de 96 de muguri gustativi/cm patrat pentru ne-gustativi, 184 pentru gustativi si un uimitor 425 pentru super-gustativi. Nu este de mirare atunci ca super-gustativii au tendinta sa simta gusturile mult mai puternic - dulciurile sunt mai dulci, amarul mai amar si saratul mai sarat. Se pare ca super-gustativii percep muraturile ca avand gust de amoniac si sunt cei care nu se innebunesc dupa gustul bauturilor alcoolice.

Nu numai ca multe mancaruri au gust neplacut pentru ei, dar deasemeni (pentru ca mugurii gustativi deasemenea transmit informatie despre temperatura, durere si textura) usturimea ardeiului iute sau a unui mustar puternic este de nesuportat, mancarurile foarte fierbinti sau foarte reci sunt de nemancat, mancarurile foarte grase sunt neplacute. Deci sunt cei mai selectivi cand vine vorba de mancare, foarte precisi despre ceea ce le place sau nu.

Non-gustativii vor manca aproape orice, insa fara sa le placa sau displaca in mod deosebit vreun gust.

Gustativii, cel mai putin omogen grup, variaza in mare masura in ceea ce le place sau displace, dar in mare sunt cei care gasesc placere in cele mai multe din mancaruri.

Personal ma consider in grupul gustativilor aproape de limita super-gustativilor. Nu-s curioasa sa imi numar si mugurii gustativi, sunt fericita si fara sa stiu cati am. :)

Thoughts - Ramblings

Asa imi simt gatul de cateva zile.

De miercuri ma lupt cu o raceala/gripa/ce-o fi, cum nu tin minte sa mai fi avut vreodata. Ieri am facut pe viteaza si m-am dus la munca doar ca sa plec inapoi spre casa - si am platit cu o alta seara de bolit tintuita in pat. Tot zic in fiecare zi ca e mai bine, ca seara sa reinceapa febra. Probabil ca maine ma duc la doctor totusi.

In alta ordine de idei, acum 2 seri s-au intamplat impuscaturi intr-o casa de peste drum. Asta dupa ce acum o luna am avut intr-o cladire la coltul strazii o crima/sinucidere si dupa ce acum cateva zile a fost tragedia din Village cu impuscaturi ca in vestul salbatic. NY-ului i-au trebuit peste 25 de ani sa-si stearga faima criminalitatii anilor '70 - o luam oare de la capat? Si care sunt/ar putea fi cauzele? M-ar interesa sa stiu.

Pot sa spun doar ce observ in cartier. Cand ne-am mutat noi aici era un cartier foarte linistit, destul de... international, cu chirii suficient de mari ca sa nu si-l permita chiar oricine, multi familisti si putini copii. Care copii acum sunt adolescenti si sunt singurii ce pierd vremea pe strada, in gasti zgomotoase si tupeiste. Au trecut de stadiul batutului mingiei pe trotuare, acum incearca sa impresioneze sexul opus. Fetele vorbesc provocator si ghetto, iar baietii aprind bete de chibrit frecandu-le de peretii cladirilor. Si probabil in privat, aratandu-si cu fala armele. Si cand zic arme ma refer la pistoale. :P

Stiu ca suna absurd (pentru ca este) dar ma deranjeaza. Imi plac schimbarile in bine, nu in rau. Orasul a ajuns ridicol de scump (d.p.d.v. imobiliar) si vreau macar sa ma simt in siguranta pe strada. Si nu, nu vreau sa ma mut la cucu-macaii ca sa am liniste. :)

Si in cu totul alta ordine de idei si ca sa termin pe un ton pozitiv, ceva ce imi va ramane in minte mult timp, daca nu pe totdeauna, ca una din cele mai frumoase amintiri ale iernii asteia care nu se mai termina odata (damn liar groundhog!): acum 2 zapezi, cea cu fulgi mari si pufosi, ne intorceam de la cumparaturi. Dupa ce am admirat florile de la deli-ul de pe University Pl. am pus sacosele in masina si am inceput sa ne batem cu zapada ca pe vremea copilariei. Nu numai ca ne-am amuzat noi copios dar se pare ca am distrat si pe cei din jur. Mai zambesc si acum cand imi amintesc.

Thoughts - Sarea pamantului

Am vazut pe un canal TV (PBS) un concert: Rolling Stones Rock and Roll Circus (1968). Notez aici una din melodiile lor care, desi nu geniala ca muzica, versurile ei raman la fel de actuale ca acum aproape 40 de ani.

Si hm... mamele noastre aveau dreptate cand spuneau ca eram prea slabi si aratam ca maimutele. :P Dar aveam suflet.

Salt of the earth
(M. Jagger/K. Richards)


Lets drink to the hard working people
Lets drink to the lowly of birth
Raise your glass to the good and the evil
Lets drink to the salt of the earth

Say a prayer for the common foot soldier
Spare a thought for his back breaking work
Say a prayer for his wife and his children
Who burn the fires and who still till the earth

And when I search a faceless crowd
A swirling mass of gray and
Black and white
They dont look real to me
In fact, they look so strange

Raise your glass to the hard working people
Lets drink to the uncounted heads
Lets think of the wavering millions
Who need leaders but get gamblers instead

Spare a thought for the stay-at-home voter
His empty eyes gaze at strange beauty shows
And a parade of the gray suited grafters
A choice of cancer or polio

And when I look in the faceless crowd
A swirling mass of grays and
Black and white
They dont look real to me
Or dont they look so strange

Lets drink to the hard working people
Lets think of the lowly of birth
Spare a thought for the rag taggy people
Lets drink to the salt of the earth

Lets drink to the hard working people
Lets drink to the salt of the earth
Lets drink to the two thousand million
Lets think of the humble of birth

City - Update la Nita's Bakery

Inca 2 poze:

cataiful si mini pateuri cu branza si ciuperci.

Thoughts - La multi ani, fetele

With all my love,
xoxoxo

Food - Saigon Grill

Foarte rar un week-end cand sa nu trecem prin Union Square si cateodata, dupa ce terminam ce cumparaturi avem de facut pe acolo, nu ne mai vine sa ne deplasam in Chinatown daca ne loveste vreo pofta de mancare vietnameza. Din pacate, zona abunda in restaurante mediocre si bombe fast-food ieftine. Acum cateva luni insa am observat un nou restaurant deschis pe University Place - insa arata cam prea trendy si am tot amanat sa-l vizitam. Pana acum catva timp cand am fost convinsi de frig si zapada - noi eram acolo, restaurantul era acolo... si-am zis "hai! - cat poate sa fie de rau?"

Prima surpriza a fost marimea localului, din strada nu pare a fi foarte mare dar e imens. A 2-a, cat de aglomerat era - dar desi la capacitate, luminile confera o oarecare intimitate si lipsesc zgomotele de cantina. A 3-a, cat de frumusel este aranjat iar a 4-a, preturile nu-s mari deloc (well, un pic mai mari decat in C-town, insa de obicei cand vezi lumini colorate la bar, semi-intuneric in rest, trebuie sa te astepti sa platesti o fractiune din costul decoratorilor).

Dar sa trecem la mancare:
Prima data am luat Crystal dumplings cu creveti - translucide, delicate, cu un pic de crocant dat probabil de bucatele de castana de apa amestecate cu crevetii, absolut superbe - ne-au facut sa ne promitem o vizita ulterioara sa le mai incercam. Apoi am luat o supa hot and sour (care mie mi se pare cea mai apropiata de ciorbita noastra acra doar ca e putin picanta) cu fructe de mare si peste, apoi vita cu sos curry-nuca de cocos si un saute de creveti.

Luni am fost din nou si iar ne-am delectat cu dumplings - care vin cu un sos soia amestecat cu un pic de otet de orez, cu cateva frunze de coriandru tocate si ceapa verde, apoi vita cu paste de faina de orez, legume, ou fiert si alune si
curry de porc cu lapte de cocos, servit cu 2 crepe extrem de fine - foarte bun, porcul probabil ca cel mai fraged ever.

Mai am sa incerc si Pho-ul lor, care e una din supele mele preferate.
Dar in general, desi nu il simt ca foarte autentic vietnamez (multe restaurante vietnameze si chiar japoneze in NYC sunt tinute de chinezi) e o optiune buna cand te afli in Village si nu-ti vine sa calatoresti. Si inchid si tarziu, excelent pentru pasari de noapte ca noi.

Saigon Grill
91 University Pl.
bet. 11th and 12th St.

Thoughts - Iertarea pacatelor

Cand o sa ajungeti in fata sfantului Petru, sa nu ziceti ca n-ati stiut: ati fi putut sa va spalati pacatele band apa sfintita!!!

Vine in sticle de 0.5 l si deocamdata sfintita doar de preoti Anglicani si Catolici, dar in curand la indemana tuturor denominatiilor religioase.

Prevad o afacere internationala aici. :D

The City - Misterul mezelurilor expuse

Am trecut pe la mezelaria de langa casa si am intrebat cum de li se permite sa agate mezelurile in aer liber dat fiind ca Health Department sunt din cei care cauta praful cu manusa si lanterna in spatele borcanelor si cutiilor de pe raftul cel mai de sus.

Odata la 3-4 saptamani proprietarii primesc o nota prin care li se cere sa duca probe din toate sortimentele de mezeluri la un laborator unde sunt analizate pentru cateva zile si unde rezultatul ideal arata ca nu se strica in temperaturi de pana in 40 C (aprox) - 100 F pentru "n" zile. Daca e cazul li se dau indicatii sa modifice reteta, de ex. sa ridice cantitatea de sare, sa le afume mai mult etc.

Si ca tot veni vorba de Health Department, una din cele mai dure povesti din ultimele zile, unde un Taco Bell/KFC din Village a fost inchis datorita unei invazii de sobolani chiar a 2-a zi dupa ce fusese vizitat de un inspector - si luase nota de trecere. Bineinteles ca locatia a fost inchisa si inspectorul concediat.

Thoughts - Isi mai aduce cineva aminte de muzica italiana?

Gratie Hoinarului pe Web :
Un website al unui italian ce traieste in Brazilia, o colectie de sute de melodii italiene, care mai de care mai nostalgice.
Cine-si mai aduce aminte de Rita Pavone (Fortissimo), Ricchi e Poveri (Sara perche ti amo), Toto Cotugno (L'Italiano vero) sau Sergio Endrigo (Canzone per te)? :) Oh dear, what about Umberto Tozzi cu Ti Amo????

p.s. In 1992, Toto Cotugno canta la Eurovision "Insieme" - cantecul castigator al anului. Ideea melodiei era utopica la timpul acela, si multi nu credeau in firicelul de miscare abia nascut. Fast forward doar cativa ani si "Insieme" este depasit... sau poate nu? :D

Food - Happy Chinese New Year!

Mda, e a 3-a zi a Anului Nou Chinez, dar astazi s-a intamplat sa primesc cadou cu ocazia asta, deci azi postez. Oricum la ei se sarbatoreste Anul Nou 15 zile (no, invatati ce-nseamna o petrecere, oameni buni).

Mei si John sunt originari din Hong Kong si sunt proprietarii laudromatului unde imi spal rufele. De multe ori discutiile noastre au ca subiect mancarea si sunt foarte incantati ca ne place mancarea chinezeasca si mai ales ca arat ca am ceva cunostinte despre ea (mai greu cu amintitul numelor chinezesti la mine si cu engleza descriptiva la ei). In fine. Ieri am spalat si am intrebat-o daca a gatit de Anul Nou (NU, pentru ca a lucrat) si discutand despre ce se mananca cu ocazia asta, a adus vorba de o prajitura care ei ii place mult si care se face numai de Anul Nou.
Azi ma trezesc cu mesaj de la ea sa ma opresc pe la ea cand vin de la munca (laundromatul e la coltul strazii mele) si surpriza: imi facuse prajituri :)

Cea din mijloc se cheama Nian Gao si sunt 2 straturi subtiri de aluat (faina, ou si lapte) umplute cu ceea ce am inteles ca este un anumit soi de orez (glutinous rice). Acum, am cercetat retete si unele sunt cu azuki beans - deci nu stiu exact ce a folosit ea (am intrebat-o de 2 ori daca mijlocul e din orez si mi-a fost confirmat, so...). Neimportant insa. Mijlocul e foarte asemanator si ca textura si ca gust cu rahatul turcesc. Aluatul este foarte asemanator cu cel de clatita. Rezultatul este delicios.

Despre fundite i-am spus ca si noi facem asa ceva, ca si restul Europei. A ras, un pic neincrezatoare.
Oricum, multumesc frumos Mei! Gong Xi Fa Cai!

p.s. Mei m-a mai hranit si cu alte ocazii - a facut odata un sticky rice in frunza de lotus de inca salivez cand mi-aduc aminte. Eu le-am facut odata clatite (am zis sa-i iau incet) si ei i-au placut, sotului ei so-so. Mi-a explicat ca ei nu prea mananca altceva decat chinezeste, in mare parte pentru ca nu stiu nimic despre alte mancaruri. Copiii lor insa mananca total americanizat. Mi se pare fascinant, asta ca side note. Data viitoare le duc sarmale, am hotarat. :)

The City - Magazinele romanesti din Queens

Am povestit de multe ori voua, celor din tara, despre cat de norocosi suntem aici ca avem mancare romaneasca si ca este mult mai buna decat ce exista acum in comertul democrat de stat. :)
Uite ca am ajuns sa strang cateva poze sa va si arat.
Cu mancare, of course.
Si incep cu desertul, cum altfel?

Nita's European Bakery - pe care incercam sa nu-l vizitam prea des, are toate prajiturile copilariei (unora dintre noi, altii din nefericire nu stiu ce zic eu aici): cele din poza, Tosca si Amandina cat si Savarina si alte cateva, inca se mai fac in tara. Dar cu regret trebuie sa remarc: calitatea celor din tara este infinit mai proasta in zilele noastre. Nu e cazul cu Nita - toate prajiturile sunt absolut superbe - si mereu proaspete. (Se vede cat e de insiropata savarina?? si uhm, e frisca ne-vegetala :))

Pe langa clasicele de mai sus mai sunt jofre si mascote, violete, ora 12, krantz si dobos, cataif si cremsnit, excelent, tigarete, cartof, rulade... si sa nu mai spun de torturi: clasic jofra sau dobos, de ciocolata alba, neagra, bezea sau trufa...

Pateuri si mini-pateuri cu branza, ciuperci sau carne, cornulete si fursecuri, lintzer si bomboane de la dropsuri la visine in ciocolata sau fondante...

Dar daca vi s-a acrit de atat dulce :) sa trecem la mezeluri. Care in ultimii (10-15) ani in Romania mie personal mi se par plasticoase si cam fara gust. Don't shoot - cand ai pe Muncan aici devii cam rasfatat. De la parizer la babic, orice mezel cunoscut si necunoscut il gasesti. Facut de ei, "in casa".

Coaste si ciolane afumate, jumari, carnati de la oltenesti la sarbesti de care n-am auzit niciodata (Muncan e roman sarb). Sunca si costita, salamuri si branzeturi de la telemea la cascaval, toba si caltabos, 365 de zile pe an.
Deseori apar din bucatarie platouri cu pastrama sau kaiser aburind...
Deasemeni, de sarbatori purcelus de lapte sau miel.

Si nu sunt singurele magazine romanesti.
Mai exista o cofetarie romaneasca (chiar daca nu pare dupa nume...) Krystal Bakery - care face cozonaci buni dar prajiturile lor m-au dezamagit.

Muncan are 2 magazine in Queens - unul in Astoria si unul in Ridgewood, la fel si Cornel de la Sunnyside Meat Market - unul in Sunnyside si unul in Ridgewood. Desi magazinele lui Cornel sunt un pic mai mici, unul din ele imi este mai langa casa. Alt plus este ca fac zacusca si piftie care sunt mai mult decat decente si imi salveaza timp si efort. Poate imi adun curajul sa cer permisiune sa fac poze si la ei.
La ambii se gaseste bors, varza murata si gogonele, plus alte muraturi.

Singurul lucru care nu-l gasesc este sorici - de care mi se face pofta serios de vreo 2-3 ori pe an. Motivul este ca Food and Drug Administration obliga ca porcul sa fie oparit la sacrificare, si asta face soriciul necomestibil asa cum il stim noi. Asa ce grija au astia de noi sa nu ne otravim. :)

Nita's European Bakery
40-10 Greenpoint Ave.
Sunnyside, N.Y. 11104 - (718)784-4047

Krystal European Bakery
6672 Fresh Pond Rd,
Ridgewood, NY 11385 - (718)418-9493

Muncan Food Corporation
4309 Broadway,
Long Island City, NY (718)278-8847

Sunnyside Meat Market
43-10 43rd St
Sunnyside, NY (718)786-2626

Food - Burger+donut=Burnut? Donger?

Via Gothamist, avem o idee ce mananca angajatii de la Google. Nu ca Vivi n-ar putea folosi niste calorii in plus (si nu cred ca-si face griji nici despre colesterol inca).
OK, glumesc. Exista marturii la ce papa bun au ei acces. Doar ca mi s-a parut absolut genial de dezgustatoare ideea de carne tocata pe gogoasa.

Thoughts - Pe culmile ridicolului

Putini dintre cei care ma cititi stiti ca sunt un mare fan al serialului "24". Nu-s mare televizionista, dar asta e un serial pe care il inregistrez chiar daca stiu ca voi fi acasa (ca daca nu voi fi?) - si norocul face ca am cautat acum link-ul si am aflat ca maine vor rula 2 episoade in loc de 1, uite soarta cum surade unui fan :)

Dar... "24" e controversat din cand in cand - de obicei de catre asociatii/grupuri islamice (ce vor ramane nementionate) carora le sta in coasta ca teroristii-s de-ai lor (well... o fi vreun motiv pentru asta?) dar si de catre oamenii de rand care zic ba ca propaga violenta, ba ca unii sunt mai speriosi si acum le e frica si sa mearga la supermarket in caz ca se da cu vreo bomba... (nu glumesc), ba ca eroul nu e decat un drone guvernamental care pune tara inaintea familiei. Ahem! :)

Culmea culmilor s-a intamplat dupa episodul de lunea trecuta, in care au existat secvente de tortura (eh, nu mare lucru, doar o substanta injectata care provoaca durere intensa). Sezonul 6 a inceput cu tortura (Bauer e torturat cu electricitate - si aici as putea sa fiu funny si sa va zic ce urmeaza dar zau nu vreau sa stric surpriza in caz ca vreodata veti urmari serialul). A mai urmat tortura (Bauer impusca un individ in genunchi). Now, eu sunt foarte contra violentei si sper sa n-ajung niciodata sa ma interogheze Bauer (desi mai bine el decat cine stie ce tembel). Dupa episodul de luni insa, contra vine de la n-am retinut ce agentie guvernamentala (cred ca au spus ca armata, nu prea ascultam ce ziceau la stiri pana nu mi-a captat atentia urmarea) care au cerut producatorilor sa se mai potoleasca intr-astea prea realiste, deoarece exista ingrijorarea ca unii agenti ar putea fi influentati sa foloseasca tortura in urma celor urmarite la tv.

Pai fratilor, ori e realist ori va invata prostii? Greu de zis, nu?

Poate de-aia si presedintele nostru e cum e, s-o fi uitat la sezonul trecut si s-a inspirat.

Food - "Acasa" in NY Times

*Editat sa adaug links / poze si erata ziarului care m-a amuzat - nu din alte motive decat ca-mi imaginez indignarea care a cauzat-o.

Excelent review pentru restaurantul romanesc "Acasa", despre care am scris cu catva timp in urma.

Ultima data cand am fost la ei (am zis ca-s la coltul strazii mele, nu? :D ) a fost luni, impreuna cu niste prieteni. Alt platou rece (si trebuie sa spun cat de tare imi place zacusca - stiu ca mama oricaruia dintre voi face cea mai buna zacusca din lume, dar eu as fi fericita peste poate daca as stii sa fac zacusca exact ca asta :) ), un platou cald cu oltenesti, chiftelute mici si dragute, cascaval pane si aripioare de pui picante. Dupa care au urmat snitele, creier vanatoresc (eu, of course) si un fel de Cordon Bleu dar la gratar, cu muraturi diverse - printre care o dementiala salata murata (ceea ce aici se cheama iceberg lettuce). La sfarsit ne-a imbiat cu un strudel foarte fain - desi initial toti vroiam papanasi, la care am renuntat pentru ca nu mai aveam loc nici macar de o inghititura de apa. Sper sa o tina tot asa, asta e un restaurant care chiar as vrea sa supravietuiasca.

**Intre timp am mai incercat: placinta (strudel) cu branza si stafide, mamaliguta cu oua, smantana si branza

Foarte probabil ca acum, dupa articolul din ziar, o sa trebuiasca sa facem rezervari. :)

*** La un moment dat articolul spune:
"...A smoked pork knuckle — meager and sinewy but studded with enough meaty nuggets to merit inclusion on the list of house specialties — is served over melted cabbage ($11.99). It reflects the century Romania spent as a part of the Austro-Hungarian Empire."

In Feb. 7, NY Times publica urmatoarea erata: "The $25 and Under column last Wednesday, about Acasa, a Romanian restaurant in Sunnyside, Queens, misstated the duration of the Austro-Hungarian Empire. It lasted 51 years, not a century. The article also misstated the amount of territory in Romania that was part of the empire. Regions, including Transylvania, were part of it; the entire country was not."
Yeah! va rugam sa respectati istoria :)


*articolul (acum editat) va fi online doar 5 zile cred, asa ca grabiti-va si cititi-l.

Food - No, facui paine fara sa o framant

De vreo 2 luni, de cand reteta asta a aparut in New York Times, a inceput o frenezie de copt paine acasa. Am tot amanat (mancatori de paine ce suntem noi) pana azi. De fapt ieri. Pentru ca una din frumusetile painii asteia e ca o amesteci azi si o coci maine. Sau ieri si azi, in cazul meu. You get my drift. :)

O sa scriu reteta cum am facut-o eu, dat fiind ca am simplificat un pic manuirea ei. Se cheama PAINE NEFRAMANTATA si e reteta proprietarului unei brutarii din Manhattan, Sullivan St. Bakery

3 cani* de faina** (430 gr) plus inca 3-4 linguri pt presarat
1/4 lingurita drojdie uscata (instant) - 1 gr.
2 lingurite de sare - 8 gr.
1 1/2 apa - 375 ml
o oala cu capac etans, din fonta sau emailata sau ceramica sau sticla termorezistenta (sorry, dar fara asta nu se poate) cam de 4 quarts/litri

*cana este masura standard de bucatarie de 250 gr., desi o cana de faina nu are aceeasi greutate cu o cana de apa, dupa cum bine stim cu totii - de unde diferenta de greutate

**reteta originala e pentru faina alba (all purpose) dar eu am folosit 2 cani si jumatate de faina alba si o jumatate de cana de faina integrala. Se mai poate combina faina alba cu secara etc, dar "invitata" sa nu depaseasca 20% din totalul fainei. Daca se foloseste amestec de faina se poate sa ia 2-4 linguri de apa in plus - integrala, secara etc. absorb mai multa apa. Aluatul trebuie sa fie moale (vezi poze)

Deci, la treaba.
Intr-un castron se amesteca faina, drojdia si sarea. Se adauga apa si se amesteca pana cand aluatul e omogen; aluatul va fi moale si lipicios. Se acopera castronul cu folie de plastic si se tine ferit de curent si frig (eu am infasurat castronul in prosoape de bucatarie si l-am bagat in cuptorul stins, bineinteles; daca e frig in casa, becul de la cuptor aprins ajuta) cel putin 12 ore, pana la 20 de ore. Se poate pastra si mai mult (24-48 ore) la frigider, dar de ce? :) Eu am tinut-o pe a mea 18 ore.

Dupa minimum 12 ore, aluatul ar trebui sa aiba mici bule de aer la suprafata - semn ca e gata de prelucrat. Se varsa pe un fund de lemn presarat cu faina, se presara si aluatul cu un pic de faina, si cu o lingura sau paleta de lemn (sau manutza daca asta preferati) se impatureste in 3 de vreo 2 ori. Aluatul e inca foarte moale - asa trebuie sa fie. Se presara cu un pic de faina. Se acopera cu folia de plastic din nou (nu trebuie sa fie acoperit strans) si se lasa 15 minute sa stea.

Aici e unde am improvizat eu manuirea aluatului: am uns un castron cu foarte putin ulei (de fapt un servet de hartie cu un strop de ulei) si am presarat faina in tot castronul (in felul asta faina se lipeste de ulei si sta pe marginile castronului si face pasul urmator mult mai usor). (TIP: oricand a fost de presarat faina am folosit o sita de ceai, in felul asta a fost mai uniform). Se dau mainile cu faina si se formeaza aluatul intr-o bila (cu aproximatie, dat fiind ca aluatul e inca moale) si se pune in castronul pregatit, se presara iar cu un pic de faina. Cica partea neteda sa fie in sus. La mine n-a fost nimic neted. Nu conteaza, uite ce frumusete a iesit oricum. Se acopera cu un prosop si se mai lasa 2 ore la odihnit. Ar trebui in timpul asta sa creasca cam dublu.

Cu o jumatate de ora inainte sa-i sune ceasul, se pune oala cu capac cu tot in cuptor, care se incinge la 450F/235 C.

Se toarna aluatul in oala incinsa (m-am ajutat de o paleta ca sa desprind aluatul de castron), se pune capacul si se coace 30 de min. Se scoate capacul si se mai coace inca 20-25 de min, pana se arameste frumos.

Se lasa sa se raceasca pe un gratar cel putin 45 de minute. Stiu ca e greu de rezistat, dar stim cu totii ca se incruzeste miezul daca o tai mai devreme. Si gata. Super-extraordinara paine.

Acum, sincer, eu am scris o polologhie intreaga pentru ca am dat amanunte dar practic amesteci ingredientele, uiti de ele o zi, dupa care fatzai un pic aluatul si il coci. Extrem de simplu. Si na, am facut si poze pas cu pas.