Pasienta - IV

...Ce nu stie...

Petrecerea se tinea intr-un apartament imens, o casa veche cu fatada o dantelarie in piatra. Usi interioare grele, sculptate in detaliu; candelabre imense printre ale caror lacrimi de cristal pluteau frunze aurii; parchetul de lemn lustruit o opera de arta in sine, intarsii complicate in mai multe nuante de lemn. Se simti dintr-o data infiorata de aerul rece care intra printr-una din ferestrele deschise si in treacat observa bogatia draperiilor de brocart.

Privi in jur si realiza ca nu cunoaste aproape pe nimeni. Se simti singura si stinghera. Intotdeauna a putut aprecia un lucru de calitate, dar luxul obscen o copleseste. “Nu m-as putea obisnui niciodata, mi s-ar parea mereu ca fac parte dintr-o piesa de teatru”. Un zambet se prefacu in hohot de ras si, nevrand sa atraga atentia, se indrepta spre usa terasei. Isi lasa paharul cu sampanie pe marginea colonata a terasei si isi stranse aproape salul de catifea albastra. “Ce caut aici? De ce am acceptat sa vin? Cine sunt oamenii astia?” Se intoarse cu fata spre camera si privi grupurile care discutau aprins sau doar politicos, zambete mai mult sau mai putin sincere… “Pe cine trebuie sa cunosc aici? Poate pentru asta am venit…”
Perechi frumoase in toalete de seara, un tanar imbracat ca dintr-o opereta, cu camasa cu jabou si volanase care ies din mansetele jachetei negre. Zambi cu ingaduita: “Isi exprima doar stilul. Nu asta facem toti?” Tanarul discuta detasat cu un domn in varsta, cu alura de profesor universitar. Incerca sa-si imagineze ca tanarul are corpul plin de tatuaje colorate, ca o poveste a pasiunilor lui. Rase iar si cobora spre gradina.

Se inserase deja, dar se zarea inca o masa alba sub coroana unui copac imens. Se uita in urma sa observe daca o vede cineva, cu teama ca un necunoscut ar intreba-o unde se duce, si mari pasul. Se aseza pe unul din scaunele din fier si rezemandu-si cotul pe masa si tampla in palma privi stralucirea petrecerii din casa, luminile sclipitoare si siluetele multimii de necunoscuti. “Si totusi, stiu ca trebuia sa vin. Am venit, am vazut… si-atat.” Isi deschise minuscula geanta cu margele si scoase o tigara din tabachera subtire. Trase cu putere un fum, dand capul pe spate, si ramase cu privirea la frunzisul bogat al copacului, ravasit de vant, clipocind argintiu si fasaind…

Dintr-o data se vazu in gradina la lumina zilei, gradina salbatica si verde, stand la aceeasi masa cu oameni dragi, apropiati, intr-o atmosfera de liniste si asteptare dulce. Simti cum se relaxeaza si dintr-o data fata i se insenina.

Arunca tigarea si o lua alene spre casa, intrand in vartejul petrecerii.