Pasienta VI

…si sigur.

A fost furtuna afara. Vantul a lovit cu putere in geamuri, rafale grele de ploaie le-a spalat in suvoaie, fulgere au brazdat cerul in zig-zaguri ramificate, tunete au acoperit tot zgomotul lumii. Acum, o ploaie deasa si cadentata se aude ca un murmur, norii se sparg si lasa sa se intrezareasca pete albastre de senin.

Se duse in fata oglinzii si se privi indelung, studiindu-se ca pe o persoana straina. Inchise ochii si isi masa fruntea si tamplele cu miscari lente. Simti cum se relaxeaza… Isi imagina un camp verde presarat cu flori salbatice si simti mirosul proaspat de pamant, aroma amara a ciulinilor ce infloresc cu credinta de floare.

Inspira adanc si simti cum o invadeaza o lumina alba, umplandu-i pieptul cu caldura, facand-o sa zambeasca starii de beautitudine care se raspandea in fiecare fibra a corpului. Se simti vesela si usoara, lumina alba acum desfacuta in fasii spectrale, parte din trupul ei. Simti tot ce a simtit vreodata, isi auzi bataia inimii ca in intimitatea pantecelui mamei, isi aminti gustul marii, si totul, absolut fiecare amintire deveni o celula vitala, un paienjenis de trairi pulsand cu putere… Totul intr-o armonie desavarsita, invaluind-o ca o patura protectoare si eterna.

Primi ploaia ca pe un dar care il va desface candva, cand va simti nevoia unei surprize.