Merry Christmas!

Un Craciun fericit tuturor, fie sa aveti sufletul usor si gandul bogat!

Update

All's good. :)

Thoughts - Status

Am avut o luna destul de stressanta, dar incep sa ma eliberez.
Cumparaturi, alergaturi, cautari, incercari... Ce am reusit pana la urma nu ma nemultumeste.

Mi-am luat mult doritul XTi si la momentul asta ma simt ca un tocilar incercand sa invat toate (as fi fericita cu doar "parte din") posibilitatile lui.

Imi schimb serviciul de celular si am luat telefoanele de pe Amazon cu un deal extra-super-nemaipomenit - unde dupa rebates telefoanele au costat $0.00, imi acopar taxa de deschidere a liniilor si mai raman si cu $5. Vineri sper sa am noul telefon care e o dulceata super-desteapta, si cu e-mail/net dupa ce ca e si frumos (si parol ca e mai frumos in realitate decat in poza).

Am luat bilete de avion pentru St. Martin (si nu St. Maarten de data asta, dat fiind ca vom sta "on the french side", intr-o casuta chiar pe plaja), facut rezervare la masina, mai am sa iau asigurare de vacanta - care in lumea nebuna in care traim mi se pare un lucru bun. Deci, alt revelion cu talpile-n nisip ascultand valurile Marii Caraibe. Life is good. (Sometimes)

Lucrez pe 24 si 26 dec., dar! sunt ultimele zile de munca pe anul asta pana cine stie cand anul viitor. Pe 24 dupa munca (ies la 5 pm) se pare ca vom merge la restaurantul romanesc Acasa, unde vor avea o masa festiva "Pomana porcului". Sorici, porc proaspat matrasit etc. Deci nici nu gatesc Craciunul asta. Poate fac un cheesecake. Sa fac sarmale? inca nu m-am hotarat, dar e o posibilitate :)

NU am facut brad, ci am scos miniatura din dulap - gata ornamentat, gata luminat :) Imi pare rau ca nu am brad adevarat dar am fost prea ocupata si stressata ca sa imi mai fac de lucru si cu asta. As vrea sa miroasa a brad in casa insa, poate iau o coronita or something.

NU am facut curatenie de Craciun, desi am upgradat (hihi!) un pic curatenia bi-saptamanala. Do I feel like a slob? yes, a little bit, but I really don't care.

Maine am o zi cu ceva emotii, wish me luck. Daca trece si asta cu bine, all's good.

Food - Korean delights

Saptamana trecuta candva, intr-o seara tarziu, cand era frig si batea vantul si ne gaseam in Jackson Heights (un cartier cam 25 de strazi de noi), am decis ca o supa ar fi cea mai nimerita cina.
Cum vietnamezii inchideau, ne-am orientat spre vecinii lor coreenii, care afisau un mare "Open 24/7".
Kimchi (varza murata condimentata agresiv) si salata de cartof, si alge (absolut delicioase), o alta muratura de castraveti, un fel de omleta cu tofu, muguri de soia murati si spanac, ridichi murate - ar trebui sa fie acompaniament supei. Dar au fost atat de bune incat le-am terminat inainte sa ajunga supa la noi - si am facut un repetir lejer al preferatelor 3.

Supa, si ea un pic picanta, vine intr-un castron de fonta si fierbe fara jena inca vreo 5 minute. Are in ea peste si fructe de mare (bucati de crab/creveti/sepie/scoica). Se mananca bineinteles cu orez daca vrei. Eu nu vreau.
(Interesant la cat de mult imi place mancarea orientala ca nu imi place orezul. Hmmm)
Cealalta supa a fost cu tofu si fructe de mare si in seara respectiva a fost crutata de pozat, dat fiind ca a fost fotografiata cu alte ocazii, insotita de super-extraordinara caracatita la gratar asezata pe un pat de ceapa care incet-incet se topeste la caldura vasului de fonta si prinde un pic din condimentele sosului.... ah, fara cuvinte.

The City - December

Yeap, I'm complaining.
Asa arata 5th Ave intr-o sambata dimineata si o tine tot asa pana dupa 7 seara (cand vin autocarele sa adune turistii). Nu vreau sa ma duc la cumparaturi si nici nu m-as apropia de midtown in perioada asta daca nu ar trebui sa ajung la munca. Ceea ce se dovedeste a fi foarte stresant, dat fiind slalomul necesar printre sute de persoane care merg la pas de vacanta (eh, asta nu se vede in poza).
Am inceput numaratoarea inversa insa, nu mai sunt decat 2 saptamani de nebunie.

Thoughts - What, you didn't know that?

Nu stiu al cui e citatul ca sa dau credit. Gasit in semnatura unui oarecare pe un oarecare forum. Imi place pentru ca in cateva cuvinte descrie o buna parte din ceea ce viata noastra poate deveni daca nu suntem atenti...

"Advertising has us chasing cars and clothes, working jobs we hate so we can buy shit we don't need. We're the middle children of history, man. No purpose or place. We have no Great War. No Great Depression. Our Great War's a spiritual war... our Great Depression is our lives. We've all been raised on television to believe that one day we'd all be millionaires, and movie gods, and rock stars. But we won't. And we're slowly learning that fact. And we're very, very pissed off."

The City - At Holiday time

Brazi impodobiti la fiece colt de strada, puhoi de lume (as vrea sa gasesc cuvintele care sa descrie ce inseamna asta: valuri-valuri? grupuri peste grupuri? autocare intregi revarsate pe trotuare?), trafic dement incalcit mai tare de agentii de trafic (pai nu?)...
Reduceri care suna pompos dar sunt de fapt praf in ochi, sacose peste sacose ocupa scaune in autobuze si metrouri, NY-erii incep de dea semne de nerabdare incercand sa ocoleasca cardurile de turisti care casca gura in mijlocul strazii...

Si cand spun in mijlocul strazii, vorbesc de strada, nu trotuar. Asta s-a intamplat azi: 2 cupluri (blanuri, haine de piele, coafuri de provincie) ies din St. Patrick Cathedral si dau sa traverseze strada spre Saks 5th Ave, doar ca in mijlocul strazii se opresc sa admire turlele catedralei. Un taxi se apropie si ii claxoneaza. Se retrag pe trotuar iar unul din tipi striga in urma taxiului: "Asshole!" Si uite asa ni se duce vestea NY-erilor ca suntem marlani, nu lasam provincialii sa se joace in trafic.

Cred ca e timpul de o vacanta, n'est pas? :)

The City - It is the season

Am terminat si cu grija curcanului (am facut doar 2 pulpe din care mai mancam inca, si nu, nu-s pulpele curcanului gigant) si oficial a inceput sezonul de sarbatori.
Si nebuniei si stressului, cand nu mai ai loc sa mergi pe strada. Si in curand va fi luminat marele brad de la Rock Center. Si in doar 4 saptamani, alta zi cand toata lumea mananca, mananca, mananca...
Dar pana atunci, e vremea reducerilor (cica) de sezon, si mai ales, competitia vitrinelor.




Si asta e doar inceputul.

Food - Scampi

Una din cele mai usoare retete cu rezultate spectaculoase.

La jumatate de kg de creveti (1 lb), intr-un vas bun de cuptor care sa-i cuprinda intr-un singur strat:

se pun cateva linguri de unt topit, inca pe atat ulei de masline, sare-piper, un catel-doi de usturoi pisat/dat prin microplane/tocat marunt - nu conteaza, zeama de la jumatate de lamaie si o jumatate de legatura de patrunjel tocat. Se pun crevetii (curatati de coaja/stomac si spalati) in amestec si se da vasul la cuptorul bine incalzit si cu focul dat mare pentru aprox. 5-10 min. Trebuie urmarit momentul cand incep sa devina opaci si rozalii si scosi imediat din cuptor, vor continua sa se faca in lichidul incins. Crevetii prea bine facuti sunt ca guma si nu e fun.

Se servesc peste spaghete sau pur si simplu cu o paine cu coaja groasa. :)

** sunt ok, doar ocupata si preocupata.

Food - American Pie (reloaded)

Postul de acum cateva zile care a disparut in mod misterios. Somebody ate my pie?

Dupa cum am promis, placinta mea cu mere, stil american.






Pentru foi:
2 1/2 cani faina
225 gr. unt
o lingurita sare
o lingurita zahar
4-6 linguri apa rece (pusa la gheata rece)

Untul se taie in 8 bucati si se da la frigider. Se amesteca ingredientele uscate intr-un castron mare. Se adauga untul rece si se incorporeaza cu un pastry blender (sau o furculita); amestecul trebuie sa aibe textura malaiului, cu bucatele mici de unt prin el.

Se adauga 2 linguri de apa in ploaie si se amesteca bine. Se repeta cu inca 2 linguri de apa. Daca, prinsa in mana, coca se tine impreuna, e gata. Daca e inca sfaramicioasa se mai adauga cate o lingura cu apa rece pana cand se strange. Se rastoarna pe un fund de lemn, se imparte in 2 si se formeaza 2 discuri de aprox. 10-12 cm in diametru, care se infasoara in folie de plastic si de dau la frigider cel putin o ora.

Dar fiind ca foaia e bazata pe unt, se lucreaza repede cu ea. E pretentioasa dar e delicioasa, merita atentia.

Umplutura - 4-5 mere mari
o lingurita scortisoara
1/4 lingurita nucsoara
1/8 lingurita sare
4 linguri cu zahar
3 linguri rase cu faina

Se curata merele, se taie bucatele, se amesteca celelalte ingrediente in mere.

Se unge o tava de placinta cu unt. Se scoate unul din discurile de coca de la frigider, se intinde cu sucitorul cat sa aibe 2-3 mm grosime. Se aseaza in tava, si se taie marginile lasand cam un cm mai mult decat marginea tavii. Se pune umplutura, se presara bucatelele de unt deasupra, si se intinde si al doilea disc de coca, cu care se acopera. Marginile se taie la aceeasi lungime cu prima foaie si prinzandu-le impreuna, se indoaie inauntru. Se preseaza cu degetele sau o furculita de jur imprejur. Se da la frigider 15 minute.

Intre timp se amesteca un galbenus de ou cu o lingura de lapte sau caimac.

Se incinge cuptorul la 425 F/220 C. Se taie foaia de deasupra in 4 locuri (ca sa iasa aburul). Se unge cu galbenus de ou si se poate decora cu eventualele resturi de coca. Se coace 25 de min, dupa care se micsoreaza temperatura cuptorului la 325 F/165 C si se mai coace 25-30 de minute pana cand e frumos aurita. Se lasa la racit inainte de a se taia.

Buna rau cu inghetata de vanilie.

Food - Nyonya

Probabil unul din cele mai bune restaurante malay(eziene) din oras, Nyonia are un menu destul de diversificat. Serviciul e putin cam indiferent, dar la cat sunt de aglomerati, ii inteleg si-i iert.

Inceputul e roti canai - si e absolut obligatoriu. Asemanator unei clatite foarte subtire si crocanta pe alocuri, vine insotit de un sos de curry cu o bucatica-doua de pui si cartof. Nu pot sa descriu cat e de delicios, trebuie incercat.
Dupa, am luat "Seafood pearl noodles" - care nu au fost foarte fotogenice din pacate, dar pana la urma sunt doar paste (din faina de orez, grosute si consistente) cu ceva creveti si alte fructe de mare (mai mult sau mai putin). Merita fie si numai pentru noodles.
"Double cooked pork leg with spices and white bread" - un delicios ciolan de porc intr-un sos un pic dulceag dar aromat, acompaniat de o paine care pare sa fie gatita la abur. Ciolanul e adus intreg la masa, dar ospatarita l-a taiat cu avant inainte sa o pot opri (cu scopul de a-i face o poza inainte de a fi macelarit).

Alte favorite de pe meniul lor: "Beef rendang" (care in mod hilar este in meniul de "poultry") - bucatele de vita intr-un sos picant (parca suna mai bine cum il descriu ei: "tender pieces of beef simmered with exotic spices (cinnamon, cloves) lemon grass in coconut milk"), "Nasi lemak" (coconut rice flavored w.cloves & screw-pine leaves, served with chili anchovy, pickle, curry chicken and hard boiled egg), "Sauteed rice cake" (pan fried rice cake w. dried radish, egg and bean sprouts).

Alt lucru bun despre Nyonya e ca se afla chiar peste drum de Ferrara Cafe, probabil cea mai mare cofetarie italiana din oras.

Nyonya - 194 Grand Street.

The City - Halloween '06

Ar fi trebuit sa fie un post mai lung, dar voi lasa pozele sa vorbeasca in locul meu.
Pe scurt, am fost la parada (pe margine) si ca de obicei, a fost super fun. Vremea a fost cum nu se poate mai placuta.

Imi pare rau ca pozele nu sunt prea bune - am stat in randul 3 desi am ajuns acolo cu mai bine de jumatate de ora inainte de inceperea paradei. Asta combinata cu multimea de oameni de ordine de pe margine care se tot bagau in fata aparatelor foto si nu in ultimul rand cu neputinta blitzului de a lumina mai departe de un metru... Si totusi, sper ca fotografiile redau cat de cat atmosfera.

Food - Brownies

Dau vina pe frig pentru nevoia de zahar. Oricum mizez pe faptul ca eu doar apuc sa gust ce fac - imi place insa caldura cuptorului si mirosul imprastiat probabil in toata casa :)

Nu ma innebunesc dupa brownies, dar e unul din deserturile americane cele mai populare. Si controversate: chewy sau fudgy? crumbly or smooth? sunt sute de retete, fiecare promitand rezultate spectaculoase. Reteta asta a fost publicata (cred ca in NY Times) si a fost atribuita Katherinei Hepburn. Am incercat-o pentru ca a parut usor de facut si de atunci a ramas in "repertoriu". Realmente dureaza 5 minute sa o asamblezi, nu ai nevoie de mixer, ingredientele sunt intotdeauna acolo (intr-o bucatarie rezonabil aprovizionata) si e excelenta.

1/2 cana/8 linguri cacao
125 gr./un stick de unt
2 oua
1 cana zahar (eu tai scurta cana, dar nu prea mult, 2-3 linguri minus)
1/4 cana/4 linguri faina
1 cana de nuci taiate sau zdrobite mare (eu am pus acum si pecans)
1 lingurita esenta de vanilie
un praf de sare

Se pre-incalzeste cuptorul la 165 C/325 F (mediu).
Se topeste untul intr-o craticioara si se amesteca cacao in el bine-bine. Se ia de pe foc, se lasa sa se racoreasca 3-4 minute, apoi se adauga ouale, unul cate unul, amestecand bine. Se adauga zaharul, faina, nucile, vanilia si sarea.

Se toarna intr-o forma de 20x20 cm (9x9 in) unsa cu unt. Se dau la cuptor 35-40 de minute - indicatia KH este sa nu fie coapte prea mult. Trebuie sa fie un pic umede/cleioase. Este esential sa fie lasate la racit inainte de a se taia. Ies 9 bucati.

Incearca sa mananci mai putin de 2. Sau incearca sa pui o lingura de inghetata de vanilie peste una din ele.

Food - Strudel my way

A venit toamna, au aparut merele noi. M-am gandit la o placinta cu mere dar pana la urma am decis ca am chef de un strudel.
O sa urmeze si o placinta cat de curand. :) Pana una alta, asta e strudelul meu.

O cutie de Pepperidge Farm Puff Pastry sheets (exista si "shells")
4-5 mere mari (soi mai acrisor), curatate, taiate in 4 si apoi felii
1/4 cana de stafide, inmuiate in rom sau cognac jumatate de ora
1 cana de nuci macinate mare
1/2 cana pesmet
2-3 linguri de zahar
1 lingurita scortisoara

Pesmetul si nuca se prajesc intr-o tigaie (unsa cu unt daca nu e nonstick).
Se scot intr-un castronel si se pun merele in aceeasi tigaie, pentru cateva minute, doar cat sa se inmoaie un pic (mai mult si incep sa lase apa). Se iau de pe foc si se adauga zaharul si scortisoara.

Se incinge cuptorul la 190 C/375 F.

Se intinde o foaie de aluat, cat se poate de subtire, pe o planseta. (Daca se rupe se lipeste cu putina apa)
Se presara foaia cu jumatate din cantitatea de pesmet-nuca lasand o margine de aprox. 10 cm. neacoperita. Se intind jumatate din mere peste pesmet. Se presara jumatate din stafide peste.

Se ruleaza de la capatul umplut astfel ca marginea libera sa acopere bine rolul. Se lipesc capetele bine. Se repeta cu a doua foaie.

Se baga la cuptor 30-35 de minute pana se aureste frumos. Se scoate de la cuptor si se pudreaza cu zahar, se lasa sa se raceasca un pic si apoi se taie bucati.

Bun rece sau cald, simplu sau cu un mot de frisca.

Thoughts - I feel like I have to make a point...

...si e punctul meu de vedere, punct.

Cred ca iubirea adevarata nu inseamna sa vezi totul in roz, ci sa vezi in alb-negru si culorile curcubeului si toate nuantele de gri. Fie ca iubesti ceva sau pe cineva, faptul ca ii accepti defectele (ahem, eventualele, nu-i asa?) nu inseamna ca ele nu exista. Faptul ca discuti despre respectivele defecte, nu inseamna ca nu le accepti. Ci, zic eu, nu le ignori, dandu-ti falsa iluzie ca totul e perfect.

Mai clar. Iubesc orasul asta si tara mea adoptiva (unde zic eu ca m-am acomodat destul de bine). Iubesc Romania in care mi-am trait prima parte din viata. O sa le critic cand pe una, cand pe alta, din cand in cand, din diverse motive - fie pms, fie ca ma deranjeaza. Asta nu inseamna ca nu le iubesc.

The City - Doomsday

Ieri, duminca, pe la pranz.
5th Ave inchis pentru traficul auto pret de cateva strazi (vreo 6).
Vitrine "sparte" (abtibilduri). Trotuarele impanzite cu bucati de manechine si haine de firma sfasiate si murdare, bucati de sticla (plexiglas), smocuri de iarba salbatica (?! oricum, falsa), artari firavi (falsi) "plantati" pe marginea trotuarelor, masini prafuite abandonate ici si colo, o coroana de craciun cazuta pe un stand de ziare in fata magazinului Cartier, o multime de lume care astepta probabil sa vada vreun actor.

Tragem concluziile. Un alt film unde NYC este distrus, de data asta de vreo bomba care aduce iarba grasa din Kansas, sparge vitrinele dar nu indoaie copacii, si se intampla in perioada sarbatorilor de iarna. Asteptam cu interes sa aflam ce film este. O sa vina ziua cand va veti aminti ca ati fost preveniti. :P

Thoughts - The world the way it is

Am descoperit prin Gothamist website-ul unui fotograf din NY, care pe langa poze la nunti si headshots, a fotografiat o serie cu femei topless, all over NYC. Eu o consider geniala.

"Uncovered: Celebrating Women in New York City: A woman's right to appear topless in public was legalized in New York in 1992. Since New York is the only state with such a law, forty-nine out of fifty states deem it illegal for a woman to remove her shirt in public. However, men are free to take off their shirts with impunity. Challenging this inequity between the sexes is the purpose of my work..." Jordan Matter

Dati-i cateva minute sa-i vedeti munca si cred (sper) ca o sa va faca sa va ridicati palaria in sinea voastra.
Nu evitati sectia de interviuri, chiar sunt interesante.

Man or woman, please read, watch and see.

(and the other sections of his work are brilliant, too - especially "The kitchen sink")

Food - New Green Bo

New Green Bo e un mic restaurant Shanghanez in Chinatown, unde imi duc numai prietenii carora nu le pasa decat despre cat e de buna mancarea. NGB e neingrijit, desi renovat de doar 2 ani arata cam shabby. Daca mergi la NGB e de preferat sa nu ai ganduri despre ce se petrece in bucataria unui restaurant (au fost dealtfel inchis de Department of Sanitation acum cateva luni pentru vreo 2-3 zile). Filozofia mea e ca sunt atat de aglomerati ca e greu sa fie mai rau decat un restaurant care-ti aduce friptura rece. Nu-mi stricati iluziile, NGB merita.

In primul rand mergem la ei pentru Soup Dumplings (sau Xiao Long Bao) - sub coca asta exista o minune: o umplutura de porc sau crab care pluteste in supa. Obiceiul este sa musti pret de o ciupitura din coca, sa sorbi supa si apoi sa mananci restul. Vin la masa intr-un cos steamer, asezate pe frunze de varza chinezeasca, de unde le iei cu atentie cu betele (ok, sau o lingura) si le pui in lingura chinezeasca. Cea din poza se rupsese un pic la transfer, dar am fost pe faza si n-am pierdut prea mult din supa. Vin insotite de o mica farfurie cu otet negru chinez si fasiute de ginger (care eu le folosesc ca pe un mop ca sa transfer otetul in motul galustei). Nu pot sa descriu cat sunt de bune. Le-am incercat si la alte restaurante, dar nicaieri nu-s asa bune ca aici - ba cu neplacere imi amintesc de ocazia cand coca se lipea cu nesimtire de dinti... NGB este de fapt faimos pentru varianta lor, desi mai sunt si cei care love to hate ceea ce are succes.

Fructe de mare cu rice cakes - care rice cakes nu-s the health food kind. Rice cakes sunt felii de paste de orez care au un fel de al dente al lor. Super.

La piece de resistance, castravete de mare cu sos brun. De fiecare data cand il comandam si ospatarul e nou/nu ne recunoaste, ne intreaba daca stim cum e. Am avut o ospatarita care ne-a adus un animal intreg din bucatarie ca sa fie sigura ca asta vrem. Well, yes. E ca un sorici gros, fiert bine, cu un pic de tendon pe el - doua texturi care le ador. Nu are nici un gust sau miros ciudat. Sosul brun mai are in el ciuperci intregi si snow peas. No comments - doar ca e una din mancarurile noastre favorite la NGB.

New Green Bo
66 Bayard St
Btwn Mott & Elizabeth St

Food - Acasa

Acasa - e cel mai nou restaurant romanesc in cartier. Deschis acum cateva luni, Acasa e in momentul asta preferatul nostru.













Vopsit intr-un portocaliu/caramiziu cald, cu un fototapet al Sfinxului din Carpati dar si un flat-screen tv care e dat "pe romani", e un loc intim si placut. Meniul nu e nici el rau - desi in mare parte e asemanator celorlalte restaurante romanesti.
Pe larg: pe langa ciorba de burta mai sunt ciorbe de vita si perisoare, ciorba de fasole cu afumatura. Antreurile sunt salata de vinete, icre, salata de boeuf, cascaval pane, chiftelute, zacusca. Gratarele obisnuite: mici, ceafa, steak, momite si o sectie intreaga de mancaruri "gatite": varza cu afumatura, fasole cu afumatura, tochitura, sarmale, (evident) saramura, un shrimp diablo care cica e specialitatea bucatarului.
De 2-3 saptamani e un mare anunt la geam care spune in litere de-o schioapa "Avem must si pastrama".
Cum sa rezisti? Pastrama a fost foarte buna, nu foarte sarata. In schimb, mustul a fost un pic cam dulce - si de asteptat, nu asa aromat cum il stim (strugurii aici sunt cam sucky :) pana si tamaiosii nu-s asa buni).

Si nu se poate fara papanasi, nu? All in all, ieftin si excelent.

Update Feb. '09 - "Acasa" a inchis, din pacate.

"Acasa" - Skilmann Ave. intre 48th si 49th St.

The City - Winter in october

Nici nu m-am obisnuit bine cu ideea ca a venit toamna, ca iarna da buzna in oras.

Patinoarul de la Rockefeller Center e deschis de cateva zile, iar in magazinul de peste drum, Saks, a venit deja Craciunul.

Bineinteles, totul pentru ca anul asta e un sezon scurt de Craciun si vanzarile pe anul asta au fost slabe.

Food - Katz's Deli

Spuneam mai inainte la "leapsa" ca asta ar fi unul din locurile unde mi-as duce prietenii. Uite ca m-am tinut de cuvant - am insotit un grup de vizitatori la Katz.

Katz Delicatessen dateaza din 1888 si e neschimbat. Genul de deli unde inca mai arunca rumegus pe jos in zilele cand ploua (asa ca ieri), unde farfuriile-s ciobite (dar curate), unde de mancare gasesti hot dogs si sandvisuri cu pastrami sau corned beef sau roast beef sau limba de vita, ficat, carnati sau salam. Si n-o sa-ti para rau ca ai indraznit... Si spun asta pentru ca prima data cand am intrat la Katz am fost un pic intoarsa de aspectul un pic prea... vechi si am plecat. Abia dupa ani si dupa intense recomandari am fost din nou si e unul din locurile unde acum mergem cu placere.

Pentru cei ce au ocazia sa mearga, exista o organizare mai ciudata de care trebuie sa stii inainte: la intrare ti se da un bilet tiparit pe care il prezinti la counter cand comanzi. Pe el se noteaza pretul pentru ce ai comandat. Cartofii prajiti sunt la alt counter, prezinti biletul si acolo, la fel pentru bauturi (nu se serveste alcool). Dupa ce mananci platesti la casieria care e la iesire.

Pe lungul unui perete sunt poze cu celebritati care au vizitat Katz - si peretele e plin. Deasemeni, e bine de stiut ca mesele de-a lungul acelui perete au serviciu de ospatar daca nu vrei sa mergi tu din counter in counter.

La counterul de pastrami (pentru care Katz e atat de vestit) fa-ti un favor si comanda pastrami "fatty" care nu are grasime (vezi poza) dar e mult mai frageda si suculenta. Deasemeni, se obisnuieste un bacsis de $1/sandvis persoanei care il prepara si care de obicei iti ofera pe o mica farfurioara un gust a ce va sa vina. Tot de la el comanzi si eventualele muraturi - castraveciori murati care-s de 2 feluri: sour (asa cum ii stim noi de-acasa) sau half-sour, care-s abia pusi la murat de vreo 2 zile - sunt verzi dar nici prea verzi, dar nici murati nu-s. Cam asa arata totul impreuna. :) Daca nu-ti e foarte foame, un sandvis ajunge pentru 2 persoane. Daca te incumeti la unul intreg si-ti mai ramane, oricand il poti lua in doggie bag.

Legenda spune ca pastrami a fost inventata de un evreu roman din Montreal (Shwartz's Deli) dar rapid preluata de multi altii care au incercat sa emuleze succesul lui. Este o halca de pulpa de vita care e marinata in apa cu sare si condimente, fiarta, dupa care este acoperita total in condimente si afumata. Neafumata se numeste corned beef.

Si un pic de trivia: aici s-a filmat "When Harry met Sally", film care s-a remarcat in mod deosebit prin scena orgasmului jucata de Meg Ryan. Masa la care au stat e marcata cu un semn care atarna din tavan.

The City - Leapsa pe orase

Am luat leapsa de la Ovidiu. Habar n-are ce monstru a creat.
De aseara ma tot gandesc la raspunsuri si tot nu ma pot hotari. Am decis sa ma apuc de raspuns si sa vedem ce iese. Atentie, s-ar putea sa fie luuuung :)

3 locuri care-mi plac in New York

Battery Park- de-a lungul raului Hudson care desparte NY de NJ. Nu cred ca e loc mai frumos pentru privit apusurile de soare newyorkeze, cu frumoasa Libertate in prim plan - chiar daca nu e chiar asa aproape. (click pic)

Union Square Park - piata de fermieri luni, miercuri, vineri si sambata; 2 Starbucks-uri (oh, shut up!), Barnes and Noble (locatia mea favorita pentru ca la etajul 4 sunt o multime de scaune unde poti rasfoi carti in tihna), the Amazing, Absolutely Astonishing ABC Carpet and Home (un magazin cu briz-brizuri de casa si antichitati sau/si reproduceri de mobila, pe care-l vizitez ca pe muzeu, doar sa casc gura), mereu canta cineva prin parc, mereu cineva hraneste veveritele, tarcul de caini e super-amuzant, mereu protesteaza cineva, mereu danseaza un grup... E locul unde mi-am plans lacrimile dupa 9.11 cand tot parcul era impanzit de poze, e locul unde ma duc sa privesc lumea si sa ma destind. Ma binedispune oricand, unul din cele cateva locuri unde simti pulsul orasului.

Central Park & 5th Ave. pana la 50th St - cu scuzele de rigoare ca unesc de fapt 2 chestii total diferite, dar nu le pot desparti.
Central Park este un univers in sine. Inca nu l-am descoperit in intregime, dar atat cat il stiu este coplesitor. Superba Bethesda Terrace, patinuarul iarna, Shakespeare in The Park sau concerte in aer liber vara, gradina zoo, lacul cu rate (cea mai superba vedere daca intri pe la 6th Ave), conservatoriile ascunse pe care le descoperi din intamplare... S-au scris carti intregi despre CP, ar fi cazul sa ma opresc.
La iesirea din 60th St. insa, un alt univers se intampla. Haina de gala a NY-lui, cu 4 magazine departamentale care-ti curata buzunarele doar cand le pronunti numele - Bergdorf Goodman, Henri Bendel, Takashimaya si Saks Fith Ave.; noul Apple store, noul Nokia store (nu rade pana ce nu-l vezi), FAO Schwartz (unde e imposibil sa nu redevii copil si sa nu-mi spui ca nu vrei ursul ala de plus care e mare cat tine, sau Mercedesul/Ferrari-ul ala in care-ti incape doar un picior - dar stiu, stiu, o sa-l iei lui fiu-tau, intr-o buna zi); Trump Tower si un sirag de nume pe langa care vrei sa treci nepasator: VanCleef & Arpels, Mikimoto, Harry Winston, Cartier, Versace/Prada/Vuitton/Chanel/Dior - sunt doar cateva. Catedrala St. Patrick si Rockefeller Center cu gradinile de flori pe care le-am mai pomenit, si patinuarul iarna...
OK, ajunge.

3 locuri care nu-mi plac in New York

Sincer, nu stiu ce sa spun. Sunt zone unde ma duc ca uneori trebuie, dar nu pot sa spun ca nu-mi plac, mai curand imi sunt doar indiferente. Pana si Harlem-ul imi place, chit ca ma simt acolo ca soarecele in arena cu elefanti.
Hell's Kitchen - boring, fara sare&piper.
Midtown West - asisderea, plus plin de garaje de taxi si benzinarii (aici ar intra si Port Authority de care spune Ovidiu)
Staten Island - am fost doar in trecere si e... cum sa spun... nu stiu de ce ar locui cineva acolo, dar ma rog, gusturile nu se discuta.

3 locuri in care-mi place sa ies cu prietenii

Dat fiind ca nu prea le am cu bautul, trebuie sa fie cu mancare. Astea sunt alegerile care le-as face azi, maine nu garantez ca nu se schimba.

Nha Trang Center - (restaurant vietnamez in Chinatown) desi a scazut un pic in calitate in ultimele luni din cauza de bucatar plecat, supa lor de fructe de mare a cauzat multe dependente. Acolo duc pe oricine e in vizita in NY.
Omonia Cafe - (cafenea greceasca in Astoria) numai daca prietenii nu sunt Manhattan-centrici si daca e vorba de tocat vorbe a la longue intre sorbituri de frappe si imbucaturi de prajituri.
La Mitica Acasa - daca e vreun dor de o sarma, o saramura... Daca nu e dor sau prietenii nu vor romaneste sau Queens, mergem la Katz's Deli. Satisfaction guaranteed.

3 lucruri pe care un neinitiat nu le-ar intelege despre New York

- Initiat sau neinitiat, nimeni nu intelege ca aproximativ 6 milioane de oameni care trec zilnic prin Manhattan vor produce suficient gunoi ca sa dea pe-afara din containere :P

- Daca neinitiatul cere directii, acestea vor fi de genul "mergi sud 3 strazi, apoi vest inca 2". Ideal ar fi sa stie unde-i nordul la orice moment. Si bineinteles, relatia nordului cu celelalte puncte cardinale.

- Newyorkerii nu-s nesuferiti (asa s-a dus vorba, ca suntem), ba sunt chiar amabili si joviali. Atata doar sa nu te opresti (tu, neinitiatul si toata familia / autocarul) in mijlocul strazii sa te holbezi la varful cladirilor, mai ales in rush hour.

Cea mai smechera zona

Yeap, West Village. Sau East Village? Dar SoHo nu? Alege.

Cea mai urata zona

Hm. Staten Island. :)
C'mon, uita-te la poza din link unde zice "Staten Island nature" si dupa aia zi ca-s eu nebuna.

Urmatorii: ei.bi - Provence, France
boyarul - Transilvania (sic!), Ro

Thoughts - Please don't cry :)

Prison Break

Thoughts - Poluted stream of consciousness

Nimic nu reprezinta mai bine nebunia care ma inconjoara zilele astea.
Si daca "beauty is in the eye of the beholder", e posibil ca "madness is in the mind of the confused"?

Absurd and funny, or funny because it's overly absurd.

Thoughts - Laughing pretty darn loud

*Disclaimer: randurile de mai jos nu-mi apartin, le-am primit prin e-mail. Nici nu subscriu la ideea ca asa suntem noi, romanii. Doar rad - asa - un pic - mai ranjet - asa ca la o schita de Caragiale.

NU MAI EMIGREZ


Dragii mei compatrioti Romani, eu nu mai emigrez din Romania. Varul meu Nelu femeie de serviciu la NASA (fost inginer IT in Romania ) a gasit stergand folderele de praf un studiu care ma pune pe ganduri. Din surse secrete NASA natia Romana a fost aleasa pentru a coloniza planeta Marte.

Din toate natiile studiate au fost alesi Romanii pentru ca intr-un viitor habitat artificial pe Marte ar rezista cel mai bine. S-au luat in calcul urmatoarele : romanii rezista fara apa cel mai mult. Nu au nevoie sa faca dus cu saptamanile. Nu folosesc sapun, sampon ori pasta de dinti. Nu au nevoie de spatiu verde. Daca acesta exista il distrug.

Habitatul va fi construit gen scara de bloc cu doua banci la intrare.
Romanii nu au depresii sau daca au le rezolva cu bautura. Pot sa bea de la antigelul statiei orbitale pana la spirtul si frectia din sala de prim ajutor.

Pentru divertisment le ajunge un joc numit table. Nu au nevoie de gym sau piscina. In caz de suprapopulare subiectul feminin poate fi convins usor sa-si arunce copiii la ghena de gunoi. Daca decizia s-a considerat gresita copiii pot fi recuperati dupa trei zile. Culmea traiesc.

Romanii pot fi manipulati si condusi foarte usor. Toate proviziile se vor elibera pe baza de cartela. Toate legile habitatului vor fi facute pentru a fi incalcate.

Cheltuielile cu paza si securitatea habitatului vor fi minime. Romanii sunt genetic turnatori si paraciosi. Cand nu au ce sa toarne incep sa scrie jurnale : Jurnalul National, Jurnalul de la Paltinis etc. Se vor promova manageri nulitatile fara studii iar oamenii capabili vor fi maginalizati pentru ca acestia atunci pot creea cel mai bine. Romanii se hranesc cu 80 la suta paine 5 la suta seminte de floarea soarelui iar restul surogate. Singurul animal insotitor va fi cainele comunitar.

Viata Romanilor este foarte simpla. Barfa sau zvonurile sunt ratiunea lor de a trai. In acest scop vor fi introduse in habitat asa numitele panarame care vor trai cu nulitatile manageri si vor fi invidiate si barfite de nevestele grase si oxigenate ale capabililor cu studii.

Habitatul va fi aprovizionat in cantitati suplimentare cu prize, becuri, clante, capace de WC si robineti. Romanii fura aceste obiecte. Inca nu se stie de ce.

Obiectele furate se pot gasi in apartamentele lor in vitrina din sufragerie. Se presupune ca sunt furate in special de capabilii cu studii si aduse acasa ca un trofeu. In acest caz nevestele grase si oxigenate au orgasme multiple exclamand: "Costel este si destept si descurcaret!".

The City - Am I nuts?

De ce ar vrea un cuplu de turisti sa faca poze cu soldati (unitati speciale) dotati cu mitraliere? (pls note cum mitralierele sunt indreptate spre picioarele turistilor, altceva care mi-a atras atentia).

Baietii in schimb, par fericiti sa fie obiectiv turistic (era coada de lume sa faca poze cu ei). Killer smiles though.

I just thought it was odd, that's all.

The City - Graffiti - part I

As vrea doar sa inteleg ce spune (pe langa "can you smell me?")

E unul din camioanele care aduc marfa la piata de fermieri din USq.

The City - Imi pierd simtul artistic

De cateva zile orasul nostru este infrumusetat de o sculptura a lui Amish Kapoor pe trotuarul de la 5th Ave al lui Rockefeller Center si chiar peste drum de Saks Fifth Ave.

Well, am trecut si eu pe-acolo, m-am uitat la ea si pe o parte si pe alta si m-am minunat de multimea de oameni care exclamau "wow" cand dadeau cu ochii de ea.


Pentru mine e o gigantica oglinda concava pe o parte si convexa pe cealalta, asezata in unghi pe un soclu de ciment turnat in fuga de lucratori in constructii.

Noroc ca nu o tin decat vreo 2 saptamani. Prefer sa vad gradinile lunare de flori ale aleii principale.

Thoughts - And they want to be loved for their brains

Sa-mi fie cu iertare pentru urmatoarele, nu-s decat constatari nevinovate si imposibil de trecut cu vederea. Si-s sigura ca toate si toti ne intalnim cu asta la tot pasul.

Demult imi sta pe creieri sa spun cat de multe femei proaste intalnesc. Si nu vorbesc de mici greseli fata de sexul opus, pe care le facem cu totii - femei si barbati deopotriva.
Am ales poza asta (facuta chiar aseara) pentru ca o gasesc reprezentativa unei fatete ale problemei: vei capata respectul care-l ai tu fata de tine insati. Ce nu se vede in poza este ca fetele erau intr-adevar vesele, strigau dupa trecatorii de pe trotuare, isi valureau bratele in aer si radeau in hohote, in timp ce baietii se uitau din cand in cand unul la altul si-si radeau complice in barba. Parca-mi imaginam bubbles deasupra capului lor ca in benzile desenate, care ziceau "hehe, ce panarame ne-am gasit, lucky bastards we are tonight".

Generalizand problema, observ asta zilnic si ca femeie ma deranjeaza. As vrea sa fim mai destepte, mai echilibrate, mai puternice. O doza de frivolitate e feminina, dar orice depaseste doza asta e ridicol.

Ce observ cel mai des:
- nevroze full-blown despre o suvita de par prea blonda, sau 2 kg in plus, sau un cos, sau tragedia de neconsolat a primului rid
- disperarea singuratatii, cerutul atentiei in orice fel si chip, acceptul multor incoveniente (de la fitze pana la abuz)
- agresivitatea necontrolata, aroganta nejustificata, rautatea prosteasca
- extremismul melancolic, romantismul exagerat, delicatetea total nepotrivita varstei

Si nici nu vreau sa intru in dezbaterea comportamentului multor femei intr-o relatie (vorbaria/cicalitul, gelozia nejustificata, egoismul bla-bla-bla)

Imi pare rau, ma irita, ma revolta. Trebuia sa o zic. Ba s-ar putea chiar sa revin asupra problemei, hehehe.

The City - Inceput de toamna

Toata lumea se plange, a venit toamna prea repede. Ploicele marunte, ceva racoare... As fi vrut sa fie o toamna lunga si calda.

Am multe in gand, ar fi multe de notat, dar am avut 2 saptamani foarte incarcate, voi reveni la normal curand. Cred. Sper.

Cum noi nu am gasit Poconos

Cine n-a auzit de Poconos? Mare statiune de munte, reclame peste reclame pentru hoteluri cu jacuzzis in forma de inima sau pahar de sampanie, cu super-mega-hoteluri si superbe partii de schi si de orice sport de iarna. Vara e de pescuit, iar toamna superbe culori ale vegetatiei de munte. Suna bine. Am zis sa iesim si noi din oras macar o zi, superba regiune e la o ora jumate de condus - floare la ureche.

Pe site-ul lor oficial, spun ca la orice chiosc turistic gasesti harti cu trasee scenice si alte informatii. Am gasit 2 locuri care aveau semne cu sageti care indicau chiosc turistic - unul a fost total de negasit, celalalt ne-a indreptat spre un Odd-Lot si un trailer in care se vindeau artificii. Eh, aveam harta auto, am zis ca ne descurcam noi, sau ca pana la urma gasim un alt chiosc. Nici vorba. Cat am bantuit (cel putin 6-7 ore de condus prin zona) nu am gasit altul - mi se pare extrem de ciudat pentru o asa regiune turistica.

Oh, dar ce surpriza. N-am vazut muntii aia deloc. Niste delusoare, da. Dar munti nici vorba. Super-mega-hotelurile le-am evitat din principiu, am cautat viata "la tara". Am reusit sa cumparam niste rosii, porumb si usturoi proaspat de la 2 standuri de pe marginea drumului, dar nimic extraordinar. Cel mai mare oras din zona, Stroudsburg, laudat pentru vivacitatea strazii lui principale, Crystal St, e un orasel de nu stii cand intri in el si nici cand iesi. Am cautat pe strada Crystal vreo jumatate de ora, cand am dat de ea sa vedem ca are 5-6 magazine pe o parte si un asa-zis restaurant pe partea cealalalta (genul de cantina-restaurant, a la Crate and Barrel and such).

Vorbind de mancare, bineinteles ca nu am plecat la drum pana nu m-am interesat ce e bun de mancat prin zona. Foarte laudat un BBQ place intr-un orasel foarte mic. Bun, ajungem acolo, cu chiu cu vai abia gasim de parcare (hm, semn bun) ne asezam la coada (dar ce coada!!! cel putin 20 de persoane, alt semn bun) si salivam la vederea cuptoarelor cu carbuni deasupra carora se perpeleau coaste intregi de vita si porc, si jumatati de pui. Cartofii erau proaspat curatati si taiati, aveau silvercorn si alte minuni ca garnitura. Din pacate, coastele au fost tari/aproape nefacute, puiul a fost doar ok dar garniturile au fost f bune.

Antichitati am vazut pe drum, in rest ne-am amuzat cu diverse nume de localitati si magazine - am trecut pe langa un sat care se numea Scotum, ne-am oprit la Lacul Wallenpaupack (se vad si muntii in poza asta LOL) dar nu ne-am oprit sa fac o poza unei cosmelii pe marginea drumului care vindea antichitati si care se numea "The Fainting Goat". Cred ca vroiam acasa mai repede.

Cateodata e buna o iesire de-asta, poate macar sa-mi aduc aminte ca orasul asta murdar si stressant e viu.

Thoughts - Dumb people

Foarte trist este ca oamenii astia au drept de vot.

Food - Falsa caprese

Insalata caprese a italienilor e pur si simplu rosie cu mozzarella, sare&piper, ulei de masline extra-virgin si busuioc. De obicei feliata frumos, rotund, si prezentata cu felii alternate de rosie si branza. Super, salata mea preferata vara.

Cineva (thank u, my friend) mi-a recomandat sa incerc branza Haloumi, o branza cipriota - si acum am o rezerva serioasa in casa. E o branza excelenta de topit (la cuptor sau saganaki ca la greci) iar gustul este intre mozzarella si branza noastra neaosa.

Deci aseara, cu una din minunatele rosii violete, am facut o caprese falsa. Sau branza cu rosii, daca mi-e permis.

Food - What summer is made of... part III

A inceput sezonul rosiilor heirloom - si nu numai - la piata de fermieri. Unii spun ca-s urate, altii (ca mine) gasesc frumusete in micile imperfectiuni, dar toata lumea cade de acord asupra faptului ca sunt deosebit de gustoase. Unele mai dulci, altele mai putin acide, fiecare are gustul ei dar toate sunt carnoase si zemoase si delicioase.
O mica selectie de Black Krim, Black Seaman, Guernsey Island (cred), Golden Beauty, Red Zebra si in spate, un ardei violet care fiind pitic pe langa cel galben, se ascunde rusinat.




Am auzit pareri cum ca porumbul romanesc este furajer. O fi, comparat cu cel bicolor (sau silvercorn) care nu are nevoie sa fie fiert mai mult de 2 minute. Cel din poza trebuie sa fie cel mai bun porumb care l-am mancat in viata mea - nu gasesc cuvinte sa descriu textura, pot doar sa spun ca a fost atat de dulce ca l-am considerat desert. Cu doar un strop de sare si o mangaiere de unt.

Unde am luat ardeii dadeau gratis o floarea soarelui (la sfarsitul zilei prefera sa scape de marfa nevanduta, reduc preturile, dau cadou la cumparatura si tot ce ramane se pune in saci de plastic si se aduna pentru bucatarii de binefacere). Am mai luat un manunchi de busuioc care se rasfata infoiat acum intr-o cana cu apa in bucatarie, mandru de cum miroase. Cand am terminat cumparaturile mi-am dorit sa fi avut un cos impletit in care sa-mi car bunataturile, sa scap de pungile de plastic asa de triviale.

Ei, vara-vara...

The City - Poate sa fie mai nebun de-atat?

225 de oameni s-au strans acum cateva zile sa joace o festa intr-un Home Depot (pentru cei ce nu stiu, e un magazin de materiale de constructii si decoratii pentru casa, nici nu are importanta de fapt, putea sa fie la fel de haios si intr-un supermarket). La acelasi moment, pentru 5 minute au inceput cu totii sa se miste in slow-motion, ca dupa alte 5 minute de comportament normal sa "inghete" pentru alte 5 minute.

ImprovEverywhere se ocupa cu genul asta de farse, una din cele mai tari petrecandu-se nu demult la un magazin de aparatura electronica. Daca aveti timp de citit un pic, merita. Multe poze si detalii pe website-ul lor.
Am zis cat de mult iubesc orasul asta de trazniti? e bine ca ma face si sa rad din cand in cand.

Thoughts - Random

Cum este posibil ca factura de curent sa fie cu $3 mai mult decat luna precedenta (de fapt, $6 pentru ca include si $3 creditul promis de ConEd) cand am stat 8 zile fara electricitate luna trecuta????

-------

M-am indragostit de un aparat de fotografiat - de fapt nu de aparat ci de pozele care le face. Aparatul e destul de mare si greu (humongous comparat cu Sony-ul T1 care il am, pana si Fuji-ul vechi e de 4 ori mai mic), are doar 5 megapixeli si cel mai important, nu-mi sta caru'n drum sa-mi iau alt aparat foto acum. Si ce mi-e teama cel mai mult, e ca daca mi-l iau acum, dupa cateva luni o sa-mi para rau ca a iesit ceva si mai bun si mai destept. Dar zau ca face poze su-peeeeer-beeeeee!!!!
(o.k., e Canon Powershot ).
Nu stiu cum sa fac sa-mi treaca de el, faptul ca am alte prioritati nu ajuta (exista carti de credit, nu?).
Si sincer, ce as vrea de fapt ar fi un Canon Rebel XT, dar de banii aia parca nu m-as indura...
Incerc sa ma pacalesc asteptand pana incep reducerile de sarbatori, poate functioneaza.

--------

Mi-e dor de Paris. Si vreau iar si in Caraibe. Trebuie sa joc la lotto.

The City - I don't like (cheese)burgers...

...dar acum vreo 2 veri s-a deschis The Shake Shack in Madison Square Park. Cu fanfare si reclame neplatite. Initiativa unui chef care are in grija 4 restaurante de renume, Shake Shack e un pic mai mult decat o toneta, serveste 3 feluri de burgers si 2 feluri de hot-dogs, plus o inghetata cremoasa (soft) care se cheama custard si care poate fi servita ca atare sau ca shakes (de unde numele).
Vorba a umblat repede despre calitatea carnii folosite pentru burger, despre cat de buna e inghetata (care la inceput exista doar in arome de ciocolata si vanilie), despre cum proiectul lui Meyer ofera studentilor de la o scoala locala de ospitalitate prilejul sa faca practica si cum un procentaj din incasari va fi donat pentru intretinerea parcului. Suna super, nu? Faptul ca sunt si mese si chiar luminite in copaci seara, adauga inca un plus.

Problema e ca nu-mi plac burgerii. Am incercat de vreo 3 ori, dar de fiecare data am tradus experienta prin "paine inmuiata cu un carton la mijloc si o frunza de salata ca sa distraga atentia de la gust la textura". S-a intamplat insa sa lucrez o vreme chiar peste drum de parc si cum in zona respectiva ofertele de mancare variaza intre McD/Subway/sandvichiuri de deli la suprapret si restaurante pentru care nu aveam timpul necesar, am incercat Shack-ul. Well... ce sa zic. Foarte bun. Proaspat, aromat (aroma de vita, yeap), gatit la fix - suficient de in sange cat sa curga sucurile delicioase si sa te faca sa regreti ca nu poti inhala tot si cat sa te faca sa nu-ti pese ca te manjesti... Fun. Cat am lucrat in zona am fost de cateva ori (record personal la burgeri). Am fost si vara trecuta probabil de vreo 2 ori. Si am zis sa mergem si vara asta macar o data - Shack-ul e deschis doar din martie pana in noiembrie.

Ei bine, coada era de cel putin 50 de persoane - nu stiu cat de bine se vede din poza, dar unde eram eu se termina coada. Din experientele trecute stiu ca o coada de 15-10 de persoane poate insemna o jumatate de ora usor. Bineinteles ca n-am stat, dar ma uimeste ambitia celor care asteapta la coada atat pentru un burger. Cat ar fi de bun, e un burger!!
Oh well, poate doar n-am avut chef in ziua aia de stat la coada.

Thoughts - Orasul in declin? part I

E ceva ce-mi sta de mult in ganduri, zilnic. Atat de pervers constant incat trebuie sa notez. NY-ul se schimba. S-a schimbat in rau in ultimii cativa ani, pe nesimtite, pana in ziua cand am realizat cat de mult s-a schimbat.
Nu, nu e de nerecunoscut. E inca acelasi oras, dar cu alte nuante. Si in adevarat spirit uman incerc sa descifrez de ce se intampla degradarea asta.

Acum cateva zile am citit undeva un post-racnet al cuiva care locuieste in Queens, un transplant recent de undeva de pe coasta de vest (postul a fost sters din pacate, se pare ca nu era PC, dar cu diligenta am gasit un reply care l-a copiat si deci atat timp cat asta nu e sters si el, poate fi citit aici. Si da, sunt de acord in mare parte si cu ce spune reply-ul - dar asta doar face situatia mai tragica). Se plange de multe si prima mea reactie a fost de indignare (ca si a multor altora care au citit postul) - pentru ca eu iubesc orasul asta asa cum e, "hey, this is the greatest city in the world". Dar cu multa amaraciune in suflet a trebuit sa recunosc ca majoritatea ofurilor persoanei respective sunt intemeiate, si mai mult: ma deranjeaza si pe mine.

Ce se intampla? Orasul e mai murdar, nu ca n-ar fi fost si pe vremea cand ii gaseam scuza "Oh well, 8 milioane de locuitori + 2 mil. de turisti". Lumea e mai nervoasa, mai trista, mai nesimtita, mai preocupata, mai rasista (da, da, in NY: din ce in ce mai mult aud discutii despre superioritatea indienilor fata de chinezi, a chinezilor fata de spanioli etc. etc - sunt atatea combinatii de te-apuca rasul/plansul). Ignorand datele oficiale ale primariei cum ca rata infractiunilor ramane aceeasi, incepe sa dispara increderea oarba ca sunt safe oriunde, la orice ora. E doar asa, un feeling - dar pe care aleg sa nu-l ignor.

Sa dau vina pe economie? Deja de cativa ani am observat preturile la mancare crescand, salariile scazand sau stagnand (ceea ce e la fel de grav), chiriile devenind uluitor absurde... Si asta poate sa duca la depresia psihica in masa care o observ? Are asta efect asupra comportamentului adolescentilor care-s prima sau a 2-a generatie de emigranti? De ce nu, daca are efect asupra tuturor...

Oricum, irelevant (poate) care-s cauzele. Fapt e ca se intampla si ma nemultumeste profund, ma doare, ma deranjeaza ca un cui in pantof. Nu vreau sa iau urma zecilor de mii care parasesc orasul, cel putin nu inca - in primul rand pentru ca nu vreau sa traiesc in alta parte, pentru multe motive. I love NY, I really, really do. Si ca in orice fucked up relationship, nu pleci pana cand nu devine insuportabil.

Food - Easy duck

Imi place mult ratza, dar intotdeauna am considerat ca e greu de gatit - sa o fierbi prima data, sau sa o tii zile intregi la frigider etc. Pana cand intr-o zi am dat de o reteta care mi s-a parut prea usoara sa nu o incerc. Ei bine, nu cred ca mai fac ratza altfel de-acum incolo. Poate fi servita cu sos (de vin, de portocala etc) sau simpla, oricum ar fi, va fi super-ultra-delicioasa. Nu e ea prea fotogenica, dar e tare buna.

Ratza la cuptor

3-4 linguri de sos soia
3 linguri de mustar
3 catei de usturoi (mai maricei, asa)
1 lingurita piper, 1 de sare, 1 de cimbru uscat

Se incalzeste cuptorul la 400F/200C.
Se curata ratza de grasimea excesiva din jurul cavitatii, se spala si se sterge cu servete. Se aseaza cu pieptul in sus intr-o tava cu gratar. Cu o furculita se inteapa pielea in mai multe locuri (cu atentie sa nu ajunga intepaturile pana in carne) - asta ajuta ca excesul de grasime de sub piele sa se scurga in timpul coacerii.
Se amesteca mustarul cu usturoiul intr-o ceasca. In alta ceasca se amesteca sarea cu piperul si cimbrul.
Se unge generos ratza cu sosul soia, apoi se unge cu amestecul de mustar. Se presara amestecul de sare pe ratza si in cavitate.
Se baga la cuptor pentru 45 de minute. Se intoarce ratza cu pieptul in jos pentru 30 de minute. Se intoarce din nou cu pieptul in sus si se mai tine la cuptor aprox. 15 min., pana cand se aureste frumos. Se transfera pe un platou si se serveste.
Este excelenta si rece.

Uhm... Grasimea din tava se trece printr-o sita si se foloseste la cartofi prajiti. Se poate pastra intr-un mic container la congelator.

The City - $3 recompensa

Azi am primit check-ul de la ConEd, rambursarea costului mancarii stricate.
Tot azi aflu ca desi politicienii (de cartier) cer ConEd-ului sa ne dea curent electric gratis pentru 3 luni, acesta considera ca se poate rascumpara cu $3 credit pe urmatoarea factura. Cine nu ma crede poate sa citeasca aici. $3??? Exista ceva mai ridicol de-atat? Nu ca am pretentii sa ne dea curent gratis 3 luni, desi nu zic ca nu mi-ar placea, dar $3??????
E de ras sau de plans?

Food - Oh my darling Ommegang

Nu suntem mari bautori, dar parca pe caldurile astea merge o bere.
Am ales (mai mult din intamplare decat din cunostinta de cauza) o bere superlativa - e ca un vin rosu in travesti. E ca o bere neagra care viseaza sa fie vin rosu. E tare. E frumoasa. E spumoasa. E buna.

Azi si maine ne topim la umbra, la aprox. 110-120 F (40 de grade C). Dupa aia cica se mai racoreste pentru cateva zile cam la 90si (30siceva). I still love summer. Mai sunt doar cateva saptamani de vara.

Food - Risotto explicat (sper) 1-2-3

E pilaf sau nu-i pilaf? E si nu e.
E greu de facut? Da si nu. E mai greu de facut decat un pilaf unde pui totul in oala si lasi sa fiarba sub capac, dar nu suficient de greu sa nu-l incerci niciodata. Cred ca oricine poate aprecia un risotto bun, pana si cei carora nu le place orezul (asa, ca mine).

Mi-a trebuit ceva vreme sa inteleg ca ce ma oprea sa-l fac erau milioanele de pareri despre cum se face un risotto. Se pune vin sau nu, sa fie vinul fierbinte sau nu, se mesteca orezul cu lingura sau nu etc. etc. Exista sute de retete de risotto, dar si tehnici, cate bordeie atatea obiceie. Insa se pare ca sunt cateva puncte despre risotto unde toata lumea, puritani sau inventivi, cade de acord:

1. Orezul folosit sa fie Arborio. Pentru risotti super-fine se mai foloseste Carnaroli sau Vialone nano. Toate trei sunt boabe mai rotunde si robuste insa cu variatii ca forma, dar pentru ca Arborio este cel mai usor de gasit si realmente cel mai folosit, hai sa ne axam pe Arborio. Orezul pentru risotto nu "infloreste" la fiert si are mai mult amidon, ceea ce da produsului final o cremozitate deosebita. (Sper ca n-am inventat cuvantul cremozitate)

Daca e folosit orez normal cu bobul lung nu iese risotto ci pilaf.

Tot procesul dureaza aprox. 20 de minute. Bobul de orez trebuie sa ramana al dente, adica atunci cand il musti sa simti un pic miezul lui. Ca si cu pastele fainoase. (Uhm, cei care stiati asta sa nu credeti ca dau explicatii ca la copii, am fost surprinsa sa aud de curand intrebarea "ce este de fapt al dente?" de la cineva pentru care as fi bagat mana in foc ca stie)

Eu sunt de partea celor ce-s de parere ca amestecatul cu lingura ajuta la eliberarea amidonului, deci ajuta la cremozitate.

2. Lichidul cu care se face un risotto poate fi supa de pui sau de legume. Aici sunt eu cam puritana pentru ca nu folosesc decat zeama facuta de mine. (Nimic mai usor sa faci o supa, sa o reduci la foc mic si sa o bagi la congelator in cuburi sau containere si sa o reconstitui 3/1 cand ai nevoie de ea. ) Iar lichidul trebuie sa fie adus aproape de clocot si tinut fierbinte pe durata gatitului.
De calitatea supei depinde calitatea produsului final.

3. La sfarsit un cubulet de unt si un pic de branza Parmiggiano finalizeaza cremozitatea si nu trebuie omise.

Unul din preferatele mele este Risotto cu ciuperci de padure

1 cana de orez arborio
2-3 linguri ulei (preferat de masline)
1 ceapa maricica
25 de grame de ciuperci de padure (amestec) rehidratate 20 de minute cu o ceasca de apa fierbinte
sau 200 gr ciuperci proaspete calite in 1 lingura ulei, cateva minute, cu un strop de sare
1 pahar de vin alb (optional)((la ciuperci de crescatorie poate fi folosit un pahar de vermut alb))
3 cani de supa de pasare sau legume
3 linguri parmezan ras sau dupa gust
1 nuca/lingura de unt (dublu nu strica)
patrunjel (optional, mie-mi place si pun)

Ciupercile rehidratate se scot din apa si se toaca nu foarte marunt. Apa ramasa se strecoara (in caz ca exista ceva sediment de la ciuperci) direct in supa de pasare/legume.
Se incinge uleiul pe foc mediu, se caleste ceapa pana se inmoaie si devine transparenta. Se adauga orezul si se prajeste amestecand din cand in cand pana cand devine alb si incepe sa faca galagie in cratita (pocneste usor pentru cei care nu stiu de gluma). Se micsoreaza un pic focul.
Se pune paharul de vin, se amesteca pana cand vinul e evaporat.
Se pune cate un polonic de supa, se amesteca pana se evapora. (Orezul sa fie acoperit dar nu innecat in supa)
Cand mai raman cam 2 polonice de supa se pun si ciupercile, se continua procedeul.
La sfarsit, orezul trebuie sa ramana cremos - se mai lasa cu focul stins 3-5 min. si el inca absoarbe lichid. Daca e prea uscat, se mai adauga un picut de supa. Se adauga untul si parmezanul, sare si piper dupa gust si se serveste.

The City - The truth about Baywatch

Ce credeati, ca-s Pamele Anderson si Davizi Hasselhoff in realitate? Sorry to burst your bubble.



I love Long Beach, e plaja mea preferata in NYC. E si foarte aproape de oras (din Manhattan e tren care te aduce la cativa pasi de plaja in mai putin de 1 ora), e curata (se plateste $7 intrarea, parte din ei sunt evident folositi pentru intretinerea ei), lumea e incomparabil mai civilizata decat la Jones sau Rockaway. Dar sa spun ce m-a iritat de data asta.

Plaja e formata din nenumarate golfulete (a trebuit sa caut cuvantul in dictionar ca sa-l traduc, asta ca sa arat cat ma mai duce mintea), nenumarate pentru ca eu n-am stat sa le numar, nu ca duc la nesfarsit. Sunt cel putin 20, unele din ele plaja privata. Fiecare golfulet are echipa de salvamari, cocotati in scaunele lor pe o duna imensa de nisip, iar pe lateralele dunei sunt franghii care duc in apa si indica unde este permis sa te balacesti: numai pe spatiul intre franghii (cam 3/4 din latimea golfului).

In ziua asta erau ceva valuri (se vede in poza ca nu erau cat casa insa) si oricat respectai zona franghiilor erai fluierat sa te dai cat mai in centru. Unu la mana, fluieraturile alea iti spargeau creierii. Doi la mana, toata omenirea era adunata intr-o gramada ridicola, de nu puteai sa te balacesti ca omul ca loveai pe cel de alaturi. In fine, n-am lasat asta sa-mi strice ziua.
Am stat pana aproape de apus, cand pescarusii pun stapanire pe plaja iar soarele e la fel de bland ca cel de septembrie.